În ultimele zile ale iubirii noastre,
Eu îţi spuneam cuvinte şi tu, cu ochii uzi,
Păreai neputincioasă şi să le mai auzi
Şi mă temeam să caut sau să presimt dezastre
Şi-n noaptea dinaintea plecării spre niciunde
Eu îţi strigam că ninge, plângând la telefon
Şi-aveai atâta pace şi viitor în ton,
Că nici acum nu bănui că te puteai ascunde.
Nu cred că are dreptul o dragoste să moară,
Ca între două bestii, tăcut şi indecent,
Şi fără un adio şi un avertisment,
Şi fără o urare de drum, elementară.
Aştept să-mi spui că suntem, atunci când ai să suni,
Ori eu, ori tu, ori ambii… la casa de nebuni!