Și verbul „a vrea” le face probleme românilor. La timpul imperfect, devine „vroiam”, o formă inexistentă în limba română. Se ajunge la acest cuvânt prin îmbinarea a două verbe: „a vrea” și „a voi”, care se conjugă diferit la imperfect. „A vrea” devine „vream”, „vreai”, „vrea”, „vream”, „vreați”, „vreau”, în timp ce „a voi” este, la imperfect, „voiam”, „voiai”, „voia”, „voiam”, „voiați”, „voiau”.
Din aceeași categorie fac parte și următoarele greșeli: verbul „a așeza” devine „așază” la persoana a III-a, iar verbul „înșeală” devine „înșală”.
Când „i”-ul induce în eroare
Deseori, verbele „a ști” sau „a fi” apar scrise cu prea mulți „i” sau prea puțini. La imperativ, persoana a II-a singular, corect este „fii” și „știi”. („fii cuminte” nu „fi cuminte”, „știi cine este ea?”, nu „ști cine este ea”).