Cimitirul Bellu este cu siguranță cel mai cunoscut cimitir din România, locul în care se odihnesc pentru totdeauna artiști, politicieni și alți oameni importanți din țara noastră. Pe lângă asta, Bellu este și un fel de muzeu în aer liber, dacă ținem cont de operele de artă, în special sculpturi, dar și mausolee, care sunt răsfirate printre locurile de veci.
În ciuda faptului că mai toți românii au auzit de cimitirul Bellu, puțini sunt cei care știu ce se afla pe vremuri în locul acestuia.
Cimitirul Bellu poartă numele baronului Barbu Bellu (1825-1900), fost ministru al Cultelor și al Justiției. Terenul pe care azi se află cimitirul i-a aparținut acestuia până în 1852, când baronul l-a donat Sfatului Orășenesc, adică primăriei de la acea vreme. Însă pe vremea când baronul Bellu era proprietarul terenului, acel loc era pentru bucureșteni un loc de relaxare, de picnicuri și de distracție în aer liber – o grădină de portocali!
Singura grădină de portocali din București
Așadar, unde azi se odihnesc pentru totdeauna unii dintre cei mai importanți oameni din țara noastră, pe vremuri era singura grădină de portocali din Capitală. Un detaliu inedit, pe care, adesea, nici bucureștenii nu-l cunosc.
Din păcate, grădina a dispărut în momenul în care baronul Bellu a donat terenul, pentru realizarea cimitirului. Conform site-ului bercenidepoveste.ro, „aici veneau bucureștenii în duminicile cu vreme bună să joace sârba și să se-nfrupte din bucatele aduse de-acasă (…) Se spune că în grădina de la acea vreme creșteau portocali, naramzi (tot portocali, dar cu fructe stacojii), lămâi și chitri (rude cu citricele, dar cu fructe mai puțin acre decât lămâile).”