Castelul Cantacuzino din Bușteni, moștenirea Nababului

Castelul Cantacuzino oferă privirii o clădire robustă și elegantă, care se profilează pe un platou înalt în cartierul Zamora din Bușteni. După ce ai vizitat faimosul Peleș din Sinaia, trebuie neapărat să ajungi la Bușteni pentru a vizita Castelul Cantacuzino.

Castelul Cantacuzino a fost una dintre reședințele frumoase ridicate de prințul Gheorghe Grigore Cantacuzino zis Nababul, prim ministru al României. Descendent din voievozi înrudiți cu împărați bizantini, Cantacuzino a avut ambiția de a ridica în zonele cheie din țară palate și castele care să îi poarte numele peste timp.

El a întemeiat, după Castelul Cantacuzino din Bușteni, Palatul Cantacuzino din București, situat pe Calea Victoriei, care adăpostește în prezent Muzeul Național „George Enescu”, și Palatul Cantacuzino de la Florești, supranumit „Micul Trianon”, în prezent în ruină.

Castelul Cantacuzino, unul dintre cele mai frumoase din țară

Castelul din Bușteni este de o mare valoare arhitectonică, istorică, documentară și artistică și a devenit unul dintre cele mai interesante locuri de vizitat din România. El a fost construit în 1911, în stil neoromânesc după planurile arhitectului Grigore Cerchez. Palatul impunător este înconjurat de un parc ale cărui alei te poartă spre cascade, fântâni arteziene și către o grotă artificială, un loc cu o atmosferă misterioasă care în mod sigur ridică semne de întrebare pentru turiști.

La interior, decorațiunile și detaliile sălilor sunt de natură romantică. Vitraliile, marmura, consolele, plafoanele cu grinzi aparente și pictate, balustradele din lemn, piatră sau fier forjat, feroneria turnată în bronz și bogat ornamentată, reprezintă o măiestrie a meșteșugului artistic. Șemineele realizate din piatră de Albești, ornamentate cu mozaicuri policrome, împlinesc atmosfera de reședință boierească, sporind valoarea edificiului.

Castelul posedă o colecție de heraldică reprezentând blazoanele familiilor de boieri încuscriți cu Cantacuzinii și o friză de picturi votive cu iluștrii membri ai familiei Cantacuzino din ramura munteană.

Poveștile pline de culoare din castelul bătut de timp

Nababul, cum i se spunea în epocă prințului Grigore Cantacuzino, era moştenitorul unei averi colosale și putea concura oricând cu regele în ceea ce priveşte bogăţia, și statutul politic. Era un mare iubitor de artă şi avea ambiţia să lase posterităţii edificii şi monumente care să-i poarte numele inspirate de palatele trufaşe din Paris sau Viena.

Politicienii vremii glumeau uneori pe seama averii sale, spunând că Nababul ar fi fost în stare să îmbrace tot acoperișul Castelului din Zamora cu bani de aur, numai ca să întreacă familia regală și să pună în umbră frumosul Peleș din Sinaia.

Istoria a fost nedreaptă cu realizările ambiţioase ale Nababului. Grigore Cantacuzino a murit la numai doi ani după ce a păşit prima dată pe holurile fastuoase ale castelului din Buşteni. Iar proiectul lui din Floreşti nu a mai fost niciodată dus la bun sfârşit. Au venit războaiele mondiale, iar nemţii și ruşii au jefuit tot ce au putut din cele două palate. Doar picturile murale au scăpat, dar nici acestea în totalitate.

În perioada comunistă, Castelul Cantacuzino a fost transformat în sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză. Picturile de o certă valoare artistică, care împodobeau pereţii, au fost acoperite grosolan cu un strat de vopsea verde. Ca o ironie a sorţii, cei mai mici copii ai lui Gheorghe Cantacuzino au murit de tuberculoză, boală care, la începutul anilor 1900, nu avea leac.

Grota din grădină, un mister care dăinuie la Castelul Cantacuzino

Grădina de la poalele palatului a fost amenajată cu mult bun-gust și s-au păstrat până azi trei fântâni arteziene. Curioasă este grota din faţa castelului, care poate că nu a fost un simplu capriciu al Nababului. Pare să fie un element ieşit din decor, fără nicio legătură cu palatul fastuos, dar creează o atmosferă romantică deosebită.

Bătrânii spun că grota ar fi existat aici cu multă vreme înainte ca zona să fie populată. Locul pare să fie bântuit, iar în serile cu furtună dansează lumini nefireşti la intrarea grotei. Oamenii mai spun că se aud vaiere prelungi şi, uneori, se ivesc, preţ de o clipă, năluci de fum printre picăturile de ploaie.

Ce mai poți vizita în Bușteni

Muzeul Memorial ”Cezar Petrescu”, aflat pe strada Tudor Vladimirescu nr. 2. Biserica Domnească Nașterea Maicii Domnului, construită în anul 1889 de  Regele Carol I și Regina Elisabeta, în centrul orașului Bușteni. Pictura a fost realizată de maestrul Gheorghe Tăttărăscu și ucenicii săi.

Mănăstirea Caraiman Înălțarea Sfintei Cruci, ctitorită în anul 1998, de părintele Gherontie Puiu în urma unei viziuni a Fecioarei Maria.

Cascada Urlătoarea, accesibila pe un traseu ușor de 30 de minute de la Teleferic.

Peștera Ialomiței, aflată la o altitudine de 1600 metri, unde se poate ajunge pe munte sau cu telefericul până la Babele – Peștera.

Babele din Bucegi, accesibile din Busteni cu telecabina sau pe traseu montan de aproape 5 ore.

Sfinxul din Bucegi, megalit antropomorf aflat la 2216 metri altitudine, aflat în apropiere de Babe.

Crucea de pe Caraiman, monument dedicat eroilor din Primul Război Mondial, realizată din oțel și înaltă de 33 de metri. A intrat în Cartea Recordurilor drept cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan. În zilele senine se poate vedea bine din Bușteni.

Mănăstirea Ialomiței, aflată în incinta Peșterii Ialomiței, pe muntele Bătrâna.