Calendarul culegerii plantelor medicinale

Primăvara devreme apar urzicile, primele plante benefice pe care le culegem și pentru sănătate, și pentru preparate gustoase. Descoperă calendarul culegerii plantelor medicinale de-a lungul anului! Află când se culeg rădăcinile, florile sau scoarța copacilor folosiți în medicina naturistă.

Cuprins

1 Sfaturi generale să culegi plantele medicinale
2 Calendarul culegerii plantelor medicinale
3 Cum se usucă plantele medicinale în mod corect

Primele plante pe care le culegem pentru ceaiuri și leacuri tămăduitoare apar primăvara devreme, încă din luna martie.

Urzicile și păpădia sunt mereu pe primul loc în calendarul culegerii plantelor medicinale. Urmează scoarța de salcie, rostopasca, pelinul, gălbenelele și o mulțime de alte plante și flori care se dezvoltă de-a lungul verii.

Iată calendarul culegerii plantelor medicinale în funcție de lună și de sezon, precum și o serie de sfaturi de care trebuie să ținem cont când culegem și pregătim plantele de leac.

Ce l-a întrebat fiica cea mare, Ella, pe George Burcea. „Are 9 ani, e destul de mare să înțeleagă”

Recomandarea zilei

Sfaturi generale să culegi plantele medicinale

Tot mai multe zone verzi și păduri sunt poluate de gunoaie și pesticide, de aceea trebuie să alegi cu grijă zona în care mergi să cauți plante de leac. Încearcă să ajungi departe de așezări și activități industriale, departe de calea ferată și șosele, pe dealuri pustii sau câmpuri curate, în lunci unde nu vezi nicio pungă aruncată, pe plaiuri de munte unde nu ajung ”turiști” care lasă în urma lor munți de gunoaie.

Evită zonele în care apele și vegetația sunt poluate, pentru a aduna plante cât mai curate și sănătoase. Iată și alte reguli importante legate de culegerea plantelor medicinale:

Prinși în fapt, ziua în amiaza mare! El e mai mic decât ea, dar ce mai contează vârsta când nu-și pot lua mâinile unul de pe celălalt nici în public! Avem imaginile! / FOTO

Recomandarea zilei

Rădăcinile de leac se culeg în lunile februarie – martie sau octombrie – noiembrie, înainte să se dezvolte mugurii florali sau după ofilirea completă a florilor;
Florile se culeg doar la începutul perioadei de înflorire;
Frunzele se culeg întotdeauna înainte de apariția bobocilor florali, iar la unele plante se mai pot culege și după înflorire, în a doua parte a verii;
Scoarța de copac se culege doar primăvara devreme, în luna martie;
Fructele se culeg când sunt foarte bine coapte;
Conurile cum sunt cele de ienupăr sau mugurii de brad se culeg când sunt fragede, primăvara.
Plantele se adună curate, fără insecte, fără praf.
De preferat, frunzele, florile și fructele se culeg în zile însorite, dimineața după ce se usucă roua.
Plantele medicinale se adună în pungi de hârtie și nu din plastic.
Rădăcinile se scutură bine de pământ, se spală bine, apoi se lasă la uscat într-un loc răcoros și bine ventilat, nu la soare.

Calendarul culegerii plantelor medicinale

Luna februarie

În februarie se pot culege rădăcinile de brusture de pe dealuri și de la marginea pădurilor, unde știm deja că se dezvoltă aceste plante. Rădăcina de brusture face parte din categoria legumelor rădăcinoase, alături de morcovi și păstârnac.

Infuzia din rădăcină de brusture conține inulină și o serie de compuși amărui care ajută digestia, eliminarea toxinelor și funcția hepatică. Unguentele cu brusture sunt bune pentru tratarea unor boli de piele.

Tot în luna februarie se poate recolta rădăcina de ciuboțica cucului sau primula oficinalis. Planta crește prin pădurile de foioase, la deal și la câmpie, iar în luna februarie poate fi recunoscută după frunze, imediat după ce trec ultimele ninsori.

Luna martie

Martie este o lună bogată în plante medicinale și acum pot fi recoltate frunzele de urzici, frunzele și florile de păpădie. De asemenea mai pot fi recoltați rizomii de obligeană și tătăneasă. Pot fi culeși mugurii de mesteacăn și mugurii de pin sau scoarța de salcie.

Luna aprilie

Aprilie este luna în care putem culege frunzele de pătlagină, frunze și flori de păpădie, traista ciobanului, florile de urzică moartă albă și florile de coada șoricelului sau florile rușcuță de primăvară.

De asemenea, mai pot recoltați acum mugurii de plop negru și scoarța de mesteacăn, stejar și crușin sau frunzele de măceș.

Luna mai

În luna mai încep să înflorească tot mai multe plante medicinale precum păducelul, volbura, coacăzul de munte, pedicuța, traista ciobanului, mușețelul și mult așteptatele flori de tei.

Se mai pot recolta în luna mai frunzele de podbal, frunzele și florile de trei-frați-pătați (în timpul înfloririi), usturoița și leurda.

Luna iunie

Este luna în care ne bucurăm de sunătoare, mușețel, mentă, flori de tei, arnică și albăstrele. Totodată, acum trebuie să ne refacem stocurile de gălbenele, podbal, troscot și urzică (doar frunzele). Tot în iunie putem aduna florile de lavandă.

Luna iulie

Este luna în care adunăm florile de cicoare, cimbrișor de câmp, coacăz negru, gălbenele, albăstrele, lumânărică, măcele, mentă, mușețel sau pelin. Se mai pot culege și fructele de soc.

Foarte utile în casă vor fi și sunătoarea, talpa gâștei, țintaura, șovârful, frunzele fragede și fructele de zmeură sălbatică.

Luna august

Este luna în care mergem să culegem afine și nu doar fructele, ci și frunzele foarte tinere. Tot în august mai culegem fructele de călin, chimionul, semințele de muștar, coada calului, ghințura, hameiul. Se pot aduna frunze de mătrăgună și măselariță, dar mare atenție la folosirea lor deoarece sunt plante otrăvitoare și se folosesc în cantități bine determinate.

Tot în august se mai culeg frunzele de nuc, conurile de hamei, fructele de măceș și de mălin, florile de păducel roșu sau fructele de scoruș.

Este și luna în care se culege sulfina, ungurașul, valeriana și pufulița.

Luna septembrie

La început de toamnă se pot recolta în continuare mușețelul, menta, valeriana, cicoarea, coada calului și coada șoricelului. Se mai recoltează rădăcina de angelică și rizomii de ghințură sau de obligeană. Pute, culege și mugurii de ienupăr, fructele de călin și măceșele.

Luna octombrie

Este momentul să culegem rădăcina de păpădie, după ce toată vara am cules doar flori și frunze. În octombrie se mai pot culege rizomii de valeriană, rădăcina de angelică și rădăcina de cicoare din care se poate face și cafea de cicoare.

Din rândul ciupercilor, putem recolta urechea sau văcălia de mesteacăn, o ciupercă des întânită pe scoarța mestecenilor, recunoscută pentru proprietățile antiinflamatoare. Cât este fragedă, este comestibilă, deși este foarte amară. Dacă o găsim în stadiu matur, deja ușor lemnificată, are calități medicinale valoroase, antiinflamatoare, antivirale și antibacteriene.

Luna noiembrie

Vegetația este tot mai săracă, dar se mai găsesc urzica moartă albă și talpa gâștei. Se mai pot recolta rădăcini de iarbă mare și de ciuboțica cucului. Se pot aduna fructele de cătină și florile galbene de scrăbunțică (lapsana communis).

Cum se usucă plantele medicinale în mod corect

Calendarul culegerii plantelor medicinale nu ar fi complet, dacă nu am știi cum să le uscăm și cum să le depozităm în mod corect.

Așa cum scriam mai sus, toate părțile plantelor medicinale se recoltează în pungi de hârtie. Dacă este cazul, unele dintre ele pot fi spălate cu jeturi de apă rece, așa cum ar fi scoarța, rădăcinile, unele tulpini mai groase sau unele frunze.

Imediat după recoltare, plantele se sortează și se îndepărteaza părțile pătate, atacate de insecte, mucegăite sau putrezite, precum și corpurile străine.

Rădăcinile, rizomii și bulbii se curăță prin spălare sub jet puternic de apă rece.

Apoi se lasă la uscat pe coli de hârtie, nu pe staniol, nu pe tăvi de metal sau pe cârpe care mențin umezeala. Colile albe de hârtie sau prosoapele de bucătărie de hârtie sunt cele mai indicate. Ideale ar fi ramele de lemn prevăzute cu sită fină sau tifon, astfel încât aerul să circule și să nu fie nevoie de a le întoarce zilnic de pe o parte pe alta. Locul unde se face uscarea trebuie sa fie uscat, bine aerisit, fără praf sau insecte.

Plantele de leac puse la uscat se țin departe de surse artificiale de căldură sau de umezeală. Doar fructele pot fi uscate prin deshidratare în cuptor sau într-un aparat special.

Ele trebuie depozitate în borcane mari de sticlă sau în pungi de hârtie și se folosesc în cel mult 6 – 12 luni de la recoltare. Se verifică periodic să nu dezvolte insecte dăunătoare.

Scoarța, ramurile și lemnul

se usucă de obicei la temperatura obișnuită, de 24 – 25 grade C, într-un interval de timp de 20 – 30 de zile. După uscare, unele tipuri de scoarță pot fi folosite imediat, iar altele după o anumită perioadă de timp. Spre exemplu scoarța de crușin se păstrează un an după uscare și apoi se folosește. Scoarța proaspată de crușin produce efecte secundare neplăcute precum greața, stare de vomă, dureri de stomac.

Frunzele

se usucă la temperaturi mai ridicate (40-60 grade C), direct la soare sau în locuri foarte călduroase (podul casei), timp de mai multe zile. Aceste temperaturi sunt necesare deoarece, prin uscare lentă clorofila suferă modificări ce alterează calitățile medicinale ale plantei.

Florile

se usucă la o temperatură de aproximativ 40 grade C, prin expunere la soare acoperite cu hârtie pentru a-și păstra culoarea și mirosul. Florile albe se usucă la soare, iar cele colorate la umbră, pentru a nu se decolora. Cu toate acestea sunt flori colorate care se usucă la soare așa cum sunt gălbenelele și lumânărica.

Fructele, semințele și mugurii

se usucă la temperaturi ridicate cuprinse între 40 – 100 grade C, datorită umidității crescute sau a substanțelor uleioase care împiedică o uscare eficientă la temperatura camerei. Uscarea acestora se face în cuptor, la temperatură controlată.

Părțile vegetale care conțin uleiuri volatile

Spre exemplu crenguțele de mentă se usucă la temperatura de 30 – 35 grade C, separat de alte plante pentru a nu se transmite mirosul de la o plantă la alta.

foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro