Rafael Zoehler și-a pierdut tatăl când avea doar opt ani, dar cu toate acestea întreaga lui viață a fost ghidată de părintele său cu ajutorul unor scrisori pe care i le-a lăsat înainte să moară:„Moartea surprinde mereu. Nimeni nu se așteaptă s vină. Nici măcar pacienții cu boli în faze terminale nu se gândesc că vor muri într-o zi sau două. Poate peste o sătămână, dar cu condiția să fie mereu "săptămâna viitoare".Nu suntem niciodată pregătiți. Niciodată nu este momentul potrivit. Când vine vremea, îți dai seama că nu ai făcut tot ceea ce și-ai propus. Sfârșitul te surprinde mereu, etse cumplit pentru văduve și plictisitor pentru copiii care nu prea înțeleg ce înseamnă o înmormântare (Slavă Domnului).La fel s-a întâmplat și cu tatăl meu. De fapt, moartea lui a fost și mai neașteptată. A murit la 27 de ani. Aceeași vârstă la care ne-au părăsit câțiva muzicieni faimoși. Era tânăr. Mult prea tânăr. Tatăl meu nu a fost nici muzician nici o persoană faimoasă. Cancerul nu își alege victimele. S-a dus când eram mic și așa am aflat ce este o înmormântare. Aveam opt ani și jumătate, suficient cât să îmi aduc aminte și să îmi fie dor de el întreaga viață. Dacă ar fi murit mai devreme, nu aș fi avut nicio amintire cu el și nu aș fi simțit durere. Dar nu aș fi avut un tată în viața mea. Însă eu am avut un tată.Am avut un tată care știa să fie și serios și amuzant. Un tată care făcea o glumă înainte să mă pedepsească. Astfel, nu mă simțeam atât de vinovat. Un tată care mă pupa pe frunte înainte să merg la culcare. Un obicei pe care l-am luat și eu pentru copiii mei. Un tată care m-a obligat să țin cu aceeași echipă de fotbal ca el și care îmi explica lucrurile mai bine ca mama. Un tată de care îmi va fi dor mereu.Nu mi-a spus niciodată că mai are puțin de trăit. Chiar și când zăcea pe patul lui de spital întubat, nu mi-a spus nimic. Tatăl meu făcea planuri pentru anul viitor chiar dacă știa că nu va mai fi lângă noi nici măcar luna viitoare. Anul viitor urma să meargă la pescuit, să călătorească, să viziteze locuri pe care nu le mai văzuse înainte. Anul viitor avea să fie unul fantastic. Trăiam același vis.Cred, de fapt sunt sigur, că asta ne va aduce noroc. Era superstițios. Gândindu-se la viitor, era modalitatea lui de a menține speranța vie. M-a făcut să râd pănă în ultimul moment. Știa. Și nu mi-a spus. Nu m-a văzut plângând.Și, deodată, anul viitor s-a sfârșit înainte de a începe.Mama m-a luat de la școală și am mers la spital. Doctorul i-a dat vestea cu acea sensibilitate pe care doctorii o pierd de-a lungul anilor. Mama a început să plângă. Ea încă mai avea o urmă de speranță. Cum am mai spus, toată lumea speră. Am simțit ca o lovitură. Ce înseamnă asta? Nu era vorba doar despre o boală normală, genul de boală pe care doctorii o vindecă cu o injecție? Te-am urât, tată. M-am simțit trădat. Am țipat cu furie în spital, până când mi-am dat seama că tata nu mai era acolo ca să mă pedepsească. Atunci am început să plâng.Apoi, tata mi-a fost din nou tată. Cu o cutie de pantofi la subraț, o asistentă a venit să mă consoleze. Cutia era plină de plicuri sigilate, cu propoziții în loc de adresă. Nu înțelegeam exact ce se întâmplă. Asistenta mi-a dat o scrisoare. Singura care nu se afla în cutie."Tatăl tău m-a rugat să-ți dau această scrisoare. Și-a petrecut întreaga săptămână scriind aceste scrisori, și și-a dorit să le citești. Fii puternic!", mi-a mai spus asistenta, îmbrățișându-mă.Pe plic scria: "Când nu voi mai fi". L-am deschis.<Fiule,Dacă citești asta înseamnă că am murit. Îmi pare rău. Știam că asta urma să se întâmple.Nu am vrut să-ți spun, pentru că nu am vrut să te văd plângând. Ei bine, se pare că am reușit. Cred că un muribund are dreptul să fie un pic egoist.După cum vezi, mai am multe să-ți spun. Până la urmă, nu știi chiar totul despre orice. Așa că ți-am scris aceste scrisori, însă nu ai voie să le deschizi decât la momentul potrivit, bine? Asta să fie înțelegerea noastră.Te iubesc. Ai grijă de mama ta. Tu ești bărbatul în casă acum.Cu dragoste, tata.PS: Nu i-am scris nicio scrisoare mamei tale. Ei i-am lăsat mașina>.Acea cutie devenise cel mai prețios lucru din viața mea. Am rugat-o pe mama să n-o deschidă. Acele scrisori erau ale mele. Și nimeni nu avea dreptul să le citească. Știam pe de rost toate momentele vieții notate pe plicuri. Dar a trecut ceva timp până când le-a venit timpul să se întâmple. Și… am uitat.Șapte ani mai târziu, când ne-am mutat, nu mai știam unde pusesem cutia. Nu puteam să-mi aduc aminte. De obicei, când nu ne amintim ceva este pentru că nu ne interesează. Dacă ceva se pierde în memorie, nu înseamnă că este pierdut și-n realitate. Doar că nu mai există pentru mintea ta. Este precum măruntul din buzunare.Și așa s-a întâmplat. Adolescenţa și noul iubit al mamei au accelerat ceea ce tata anticipase cu mult timp înainte. Mama a avut câțiva iubiți, iar eu am înțeles-o de fiecare dată. Nu s-a mai măritat. Nu știu de ce, dar îmi place să cred că tata a fost iubirea vieții ei. Acest iubit însă, era un nenorocit. Mi se părea că se umilește întâlnindu-se cu el. Nu o respecta deloc. Merita ceva mai bun decât un bărbat pe care l-a cunoscut într-un bar.Mi-aduc și acum aminte de palma pe care am primit-o când am pronunțat cuvântul <bar>. Recunosc că o merităm. Mi-am dat însă seama de asta mai târziu. Dar atunci, când încă îmi ardea obrazul de la lovitură, mi-am adus aminte de cutie și de scrisori. Mi-am adus aminte mai ales de una pe care scria: <După cea mai urâtă ceartă cu mama ta>.Am răscolit camera și am găsit cutia într-o valiză care era pe fundul dulapului."Acum cere-i scuze.Nu știu de ce v-ați certat și nici nu știu cine are dreptate. Dar o cunosc pe mama ta. Așa că niște scuze umile sunt modalitatea cea mai bună de a trece peste acest moment. Și mă refer la scuze cerute în genunchi.Este mama ta, băiete. Te iubește mai mult decât orice pe lumea asta. Știi că te-a născut natural pentru că i s-a spus că așa este mai bine pentru tine? Ai văzut vreodată o femeie născând? Ai nevoie de vreo dovadă de iubire mai mare decât asta?Cere-i scuze. Te va ierta.Cu dragoste, tata".Tata m-a urmat pe parcursul întregii vieți. Era cu mine, în ciuda faptului că a murit acum mult timp. Cuvintele lui au reușit ceea ce nimeni nu a putut: mi-au dat putere să depășesc numeroase momente grele. <După ce te căsătorești> m-a emoționat puternic, dar la fel de mult și "După ce devii tată."<Acum vei înțelege că înseamnă dragostea adevărată, fiule. Vei înțelege cât de mult o iubești, dar adevărata o vei simți pentru acea ființă mică care este alături de tine. Nu știu dacă este fetiță sau băiețel. Acum timpul va trece cu viteza luminii, așa că trebuie să-i fii alături. Nu pierde momentele, ele nu se întorc niciodată. Schimbă scutecele, fă-i baie, fii un exemplu. Cred că ai tot de ce ai nevoie pentru a devenit un tată ca mine>.Cea mai dureroasă scrisoare pe care am citit-o a fost și cea mai scurtă. Am avut nevoie de timp, dar a venit ziua în care am deschis plicul: <Când mama ta va muri>.<Ea este acum cu mine>.Era singura scrisoare care mi-a adus zâmbetul pe față. M-am ținut de cuvânt și nu am deschis niciodată scrisorile înainte de vreme. Este uimitor câte lucruri poate învăța un bătrân de 85 de ani ca mine, de la un tânăr de 27 de ani. Acum, când sunt pe patul de spital, chinuit de cancer, îmi plimb degetele pe ultima scrisoare care mi-a mai rămas. <Când va veni timpul tău>. Nu vreau s-o deschis. Mi-e frică. Refuz să cred că timpul meu a venit. Nimeni nu crede că va muri într-o zi. Respir adânc, și deschid plicul.<Salut, fiule! Sper că ești bătrân deja. Să știi că a fost prima scrisoare pe care am scris-o și mi-a fost cel mai ușor. Este scrisoarea care m-a eliberat de durerea de a te pierde. Cred că rațiunea se înseninează când simți că sfârșitul este aproape. Este mai simplu să vorbești despre asta. Ultimele zile m-am gândit la viața mea. A fost scurtă, dar foarte fericită. Am fost tatăl tău și soțul mamei tale. Ce puteam să-mi mai doresc? Asta mi-a oferit liniștea sufletească. Acum fă și tu la fel. Sfatul meu pentru tine: nu te teme. P.S. Îmi este dor de tine>.Citește și - Scrisoarea emoționantă a unui tată către fiul care se căsătoreșteCitește și - Un tată a găsit acest bilet lăsat de baiatul lui, care avea 15 aniFoto - Shutterstock