Book review: „Iubirile Croitoresei”. Când destinul ți-l fac alții
.
În primul rând, cred că este un roman despre feminitate şi puterea femeii de a se ridica şi a merge mai departe, după o lovitură cruntă. Ştiţi vorba aia „şi bătută, şi …., şi cu banii luaţi”? María Dueñas a întors cu măiestrie clişeul frumoasei seduse şi abandonate de un nemernic în favoarea personajului principal, Sira Quiroga. Şi a făcut ca lucrurile să evolueze firesc şi să te includă în realitatea personajului, pentru că doar în poveştile stupide o femeie îl cunoaşte pe fătul- frumos-cu-portofelul-doldora imediat după ce e părăsită de cel pe care îl credea bărbatul vieţii ei. Suferinţa vine prima, e urmată de perioada în care încerci să te aduni şi să mergi mai departe şi în mod normal vine şi precauţia în următoarele relaţii.
Să revenim la poveste şi la personaj. Sira e fiica unei croitorese modeste, Dolores, şi trăieşte la Madrid. Prima relaţie, cu Ignacio, ajunge până la promisiunile de căsătorie, dar evenimentul nu se mai produce, fiindcă în scenă intră fantele Ramiro. Care o zăpăceşte, o înrobeşte şi, după ce Sira îşi cunoaşte tatăl bogat şi primeşte o oarece zestre, o convinge să intre în afaceri şi să plece în Tanger, în Protectoratul spaniol. Acolo lucrurile devin din roz în gri şi apoi peisajul se întunecă dramatic: Sira află că este însărcinată, dar tocmai atunci Ramiro dispare cu zestrea ei şi o lasă să se descurce cu nota imensă de plată de la hotel. Un poliţist care ascunde sub masca dură un suflet mare o ajută să îşi găsească un adăpost în pensiunea ţinută în Tetuan de o femeie cu un trecut păcătos şi un prezent dubios, Candelaria. Ea va fi cea care îi va schimba destinul Sirei, ajutând-o să îşi deschidă un atelier de croitorie de lux; şi pentru că ar fi fost absurd ca acesta să fie un gest total dezinteresat, Candelaria primeşte jumătate din câştigurile croitoresei.
Compensează câteva capitole mai încolo când aflăm că mica avere astfel adunată se duce pe medicamente şi consultaţii pentru chiriaşii ei nevolnici.