Secretul unei vacanțe reușite, dezvăluit de Roxana Ciuchilan, blogger prin lume cu soțul și copiii: „Toate economiile noastre se duceau pe plecări” / Exclusiv

Roxana Ciuchilan, unul dintre cei mai cunoscuți travel influenceri, dezvăluie cum a început pasiunea ei și a partenerului de viață pentru călătorii și declară că atunci când au înființat blogul prinlume.com nu exista termenul de influencer în România.

Într-un interviu exclusiv pentru UNICA.RO, Roxana Ciuchilan ne dezvăluie regulile unei vacanțe reușite alături de copii. Chiar dacă par, Roxana și soțul ei, Andrei Ciuchilan, nu sunt de cele mai multe ori spontani atunci când își aleg o destinație de vacanță. Căsătoriți și cu doi copii, Alexei și pe Anastasia, care i-au însoțit de mici prin lume, cunoscuții bloggeri de călătorie se documentează atent și își organizează din timp fiecare vacanță. Aflăm ce pasiuni mai au și de ce n-au reușit să rămână în Olanda, după ce au încercat de mai multe ori.

Roxana Ciuchilan: „Toate economiile noastre se duceau pe plecări”

Atunci când v-ați cunoscut, erați amândoi pasionați de călătorii?

Ne-am cunoscut când eram foarte tineri, la începuturile carierelor noastre. Eram amândoi pasionați de călătorii și cred că acesta a fost punctul comun care ne-a adus împreună. Singura problemă era că nu puteam să călătorim atât de mult cum ne-am fi dorit. Dar toate economiile noastre, puține la acel moment, se duceau în mare parte pe plecări. Și acum îmi amintesc cu drag că ne alegeam destinațiile în funcție de costurile biletelor de avion. Unde găseam oferte mai bune, acolo mergeam.

Atenție, încep necazurile! Astrologii anunță o perioadă tensionată, mai ales pentru o zodie! Cine sunt ghinioniștii horoscopului

Recomandarea zilei

roxana-si-andrei-ciuchilan-bloggeri-prin-lume-4

VEZI GALERIA FOTO(1 / 7)

„Când am pornit blogul nici nu exista conceptul de influencer”

Când ați decis să deveniți travel influenceri? La ce vă așteptați de la cei care va urmăresc?

Când am pornit blogul, prinlume.com, nici nu exista conceptul de influencer, fie el de travel sau pe altă nișă. Am decis însă să deschidem un blog în care să documentăm călătoriile noastre doar pentru a avea un jurnal. Am vrut un loc unde să notăm ce am văzut, ce am făcut și ce ne-a plăcut din locurile pe care le vizitam. La acel moment nu aveam niciun plan cu blogul, în afară de acela de a fi un jurnal public de călătorie. Habar nu aveam ce amploare o să ia social media în anii ce au urmat. Noi populăm blogul cu articole din pură pasiune și din dorința de a avea totul documentat.

ULTIMA ORĂ / Alin Oprea îi dă 'șah mat' fostei soții, Larisa, și face un anunț neașteptat, la un an de la nunta cu Medana

Recomandarea zilei

Mie îmi place să scriu, lui Andrei îi place să facă poze, așa că am unit aceste două pasiuni și le-am pus în blogul nostru. Chiar și acum, în epoca în care blogurile nu mai sunt deloc populare, scriu acolo și încă documentez plecările noastre. Se vede o diferență enormă în stilul de a scrie, de la începuturi față de acum. Se observă foarte clar cum „am crescut” de-a lungul timpului și chiar îl percep ca pe un jurnal. De călătorie și personal.

„Suntem niște oameni cărora le place să plece”

V-ați dezvoltat foarte mult în ultimul timp...

Da, și acum postăm foarte activ și în social media. Documentăm în detaliu locurile pe care le vizităm și folosim predominant Instagram ca platformă de social media. Cred că putem spune că suntem travel influenceri, deși încercăm să ne ferim de eticheta aceasta. Nouă ne place să spunem că suntem niște oameni cărora le place să plece. Mult și departe. Ne hrănim psihic prin aceste plecări și descoperiri și ne definesc stilul de viață.

În ultimii ani conținutul postat de noi a deviat mult și în direcția copiilor, pentru că am devenit părinți, așa că multe dintre postări au inclus și foarte multe aspecte personale. Abia atunci comunitatea noastră a crescut exponențial, pentru că multe persoane empatizau cu perioada prin care treceam. Acum, că au mai crescut micuții noștri și am revenit la o rutină, la un program mai previzibil, am început să ne refocusăm pe conținutul despre călătorii. Dar călătorii cu copiii, pentru că, până acum cel puțin, nu am avut vacanțe fără ei.

„Alexei avea trei luni când am plecat prima oară din țară”

De la ce vârstă i-ați luat și pe copii cu voi? Cum se simt când pleacă în călătorie?

Am început să călătorim încă de la început. Alexei avea trei luni când am plecat prima oară din țară, iar Anastasia opt săptămâni. Nu ne-a fost teamă să îi luăm încă de la început, am simțit că ne va ajuta foarte mult psihic să facem asta. Ne-a fost greu să ne adaptăm, mai ales la primul copil. Călătoriile ne-au făcut să echilibrăm puțin dinamica primelor luni de viață.

Copiii se simt bine câtă vreme părinții se simt bine, cel puțin asta am învățat noi de-a lungul ultimilor ani. Pentru noi era deja parte din viața noastră să plecăm, să călătorim, să mergem pe unde vedeam cu ochii. Și am simțit întotdeauna că ruperile acestea de ritm și ieșirea din rutină, fără a compromite însă programul copiilor de somn, de masă, ne-au priit. Și nouă, și copiilor, chiar încă de când erau foarte, foarte mici.

Roxana și Andrei, alături de copiii lor. Sursă foto: Arhivă personală

Vă mai aduceți aminte o întâmplare din vreo călătorie?

În multe vacanțe se întâmplă ca lucrurile să nu meargă așa cum plănuim sau cum ne-am dori. Și asta oricât de mult am încerca să punem la punct toate aspectele unei călătorii. Din fericire, nu am avut experiențe extrem de neplăcute în călătorii. Am avut zboruri anulate, cazări pierdute, momente stresante în care a trebuit să găsim soluții rapide. A trebuit să luăm decizii sub presiune când eram plecați, dar în general am fost feriți de probleme reale în vacanțe. Pentru noi, o problemă reală ar fi îmbolnăvirea copiilor, spre exemplu. Orice altceva credem noi că este gestionabil pentru noi.

„Nu suntem mereu spontani”

Cât durează să vă pregătiți din momentul în care ați căzut de acord asupra unei destinații?

Pentru noi inclusiv pregătirea pentru o plecare e parte din vacanță. Ne place să ne documentăm, să aflăm lucruri noi despre o destinație în care urmează să mergem. Ne facem liste, planuri, excel-uri (râde). Depinde foarte mult cât timp avem până la plecare, însă cu cât este mai mare distanța în timp, cu atât entuziasmul nostru este mai mare. Spre exemplu, acum planificăm de zor plecarea în Panama, din februarie, pe care am rezervat-o cu aproape un an înainte. Și e minunată toată această documentare, toate link-urile pe care le trimitem, toate articolele citite sau filmulețele vizionate.

Sunt însă și excursii planificate mai din scurt, uneori foarte din scurt, pentru care timpul de pregătire este mai mic. Nu le preferăm pe acestea, pentru că amândoi suntem un pic control freak cu planificările. Dar trebuie să recunosc că au și ele farmecul lor. Nu suntem mereu spontani, așa că atunci când se întâmplă să plecăm pe neașteptate, reușim să ne mobilizăm să ne pregătim cât de repede. Dacă însă întrebarea făcea referire la bagaje, suntem cuplul clasic: eu împachetez, calc, spăl, aranjez și sortez cu două săptămâni înainte, Andrei își pune trei tricouri cu 10 minute înainte de a pleca spre aeroport. Clasic (râde) .

Regulile unei vacanțe reușite

Care sunt regulile unei vacanțe reușite? Ce nu trebuie să omiteți, la ce trebuie să vă concentrați în primul rând?

Cred că principalul lucru pe care trebuie să îl avem în vedere, atunci când planificăm o vacanță, este faptul că nu poți controla totul și nu poți garanta o „vacanță reușită”. Însă te poți pregăti pentru a o face cât mai plăcută. Iar după multe călătorii, mai ales cele în care am mers în grupuri de mai mulți prieteni, am realizat că fiecare familie are propria să definiție pentru o „vacanță reușită”. Pentru noi asta înseamnă planificare, documentare și sănătate. Orice vacanță în care nu avem probleme medicale, noi, dar mai ales copiii, este din start o vacanță reușită.

Roxana și-a luat, de mici, copiii în călătorii. Sursă foto: Arhivă personală

Apoi fiecare familie știe exact ce așteaptă de la o vacanță. Fie că e vorba de mers la resort la mare sau pe munți în Norvegia. Sau în croazieră pe Mediterana, cu cortul în Dolomiți, la schi sau oriunde. O vacanță poate fi reușită câtă vreme faci ceea ce îți place. Noi căutăm experiențe diferite, locuri diferite, noi, nemaivăzute. Ne place predictibilitatea. Din acest motiv ne și pregătim așa de bine înainte de plecări, dar tânjim și după ceva noutate, după un pic de aventură. Însă nu prea avem același tipar de vacanță, mereu încercăm să alegem tipuri diferite de călătorii. Cum devenim foarte confortabili cu un mod de a călători, cum simțim nevoia să schimbăm acel tipar.

„Deseori plecam într-o destinație iar Andrei lucra remote”

Din 365 de zile, câte sunteți plecați?

Nu cred că ne-am gândit vreodată să facem un calcul. Teoretic, din cele 365 zile ale unui an, avem doar 20-25 de zile de concediu de la birou. Practic, combinam cum putem de mult cu weekenduri, cu zile libere naționale, orice să apucăm cât mai mult timp liber. Câtă vreme am fost în cele două concedii de maternitate am avut foarte multe flexibilitate. Deseori plecam într-o destinație iar Andrei lucra remote. Așa am și reușit, de fapt, să călătorim atât de mult cu copiii așa mici. Acum însă, lucrurile se schimbă un pic, suntem puțin restrictionati de joburi și de programul și vacanțele copiilor de la grădiniță.

Roxana și Andrei Ciuchilan au încercat să se stabilească în Olanda: „Am alergat după o iluzie din tinerețe”

De câteva ori ați încercat să vă stabiliți în Olanda, dar nu n-ați reușit. Ce s-a întâmplat?

Așa este. Andrei a locuit în Olanda înainte de a cunoaște, apoi am avut o încercare de a ne muta când eram doar noi doi. Am mai încercat o dată când îl aveam doar pe Alexei, apoi când s-a născut și Anastasia. Cred că putem consideră patru tentative de a ne muta. Este o poveste lungă și alambicată, greu de explicat în câteva rânduri. Concluzia la care am ajuns este că… am alergat după o iluzie din tinerețe.

Și eu, și Andrei ne-am dorit foarte mult să locuim acolo când eram foarte tineri și am reușit să o facem doar când am avut copiii. Iar atunci nevoile noastre, ca familie, erau foarte diferite de nevoile noastre de cuplu. Astfel că nu ne-am simțit bine acolo în formula aceasta. Sau mai degrabă ne simțim mai bine aici, în România, alături de familie, de prieteni. De toată infrastructură confortabilă a vieții de aici.

Ce vă plăcea să faceți în copilărie?

Ca oricărui copil, ne plăcea să ne jucăm. Amândoi avem frați, așa că am trăit o copilărie alături de ei, jucându-ne, certându-ne și jucându-ne iar. Lucru pe care îl transmitem mai departe și copiilor noștri, îi lăsăm să se joace, să se certe, să se supere, să se împace, și-apoi să se joace iar. Joaca e principala lor „grijă”.

„Suntem un mix de extreme”

Cum erați la liceu, mai timizi sau mai rebeli?

Hahahaha, perioada de liceu a fost pentru mine cea mai frumoasă perioadă din anii de studiu. Însă am fost întotdeauna, și încă sunt, o persoană foarte timidă, retrasă și emotivă. Andrei, în schimb, e la polul opus. A fost și este foarte expansiv, prietenos, sociabil. Suntem un mix de extreme.

Care a fost cel mai greu moment din viața voastră?

Ei bine… o întrebare la care a fost greu să răspundem. Și nu pentru că nu au fost momente grele în viața noastră, ci pentru că, odată depășite acele momente, au fost puse deoparte. Amândoi preferăm să ne amintim momentele frumoase din viață, acelea ne definesc și acelea ne rămân în amintire. Iar cele dificile le luăm așa cum sunt, învățăm din ele și mergem mai departe, fără a le lasă să ne definească viața.

Ce nu știe lumea despre voi?

Am vorbit deseori despre pasiunile noastre. Eu sunt foarte pasionată de croitorie (am și un micuț brand de haine pe care mă străduiesc să îl susțin și să îl cresc), Andrei este foarte pasionat de orice are legătură cu aviația. ORICE!

„Nu știm unde ne poate duce viața”

Ce nu ați face niciodată în viața voastră?

Hahahaha, niciunul dintre noi nu are convingeri atât de vehemente, încercăm să evităm pe cât posibil să folosim cuvântul „niciodată”. Nu știm unde ne poate duce viața și cum ajungem într-un punct în care trebuie să reconsiderăm total ceea ce nu am fi făcut „niciodată”.

Când nu sunteți plecați, cum arată o zi din viața voastră?

Cred că arată ca o zi a oricărui om. Dimineață ne trezim și petrecem timp cu copiii până merg la grădiniță, apoi lucrăm, apoi ne reîntâlnim și petrecem după amiaza și seara cu toții. Ținem foarte mult să avem mult timp împreună cu copiii. De la mesele împreună, jucatul împreună, vrem să fim, și suntem, foarte prezenți în viața copiilor noștri. Suntem plecați des, însă nu mereu. Suntem atenți să avem și weekenduri acasă, în care să nu facem nimic, să nu avem planuri sau ore stabilite să ajungem într-un loc anume.

Vrem să fie expuși multor experiențe, să facem lucruri interesante cu ei și să vedem locuri noi, însă nu vrem să fie stimulați în permanență. Sau să asocieze weekendurile cu plecatul de acasă. Așa că ne străduim să fie un echilibru iar plecările noastre să fie, așa cum au fost până acum, o destindere. Și până la urmă… nu ne grăbim. Lumea este aici și nu avem un termen limită ca să o vedem.

Foto: Instagram PrinLume

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro