Puţină veselie în viaţa ta! Ca să „crape mâţele jucându-se” şi moş Chiorpec ofticându-se. Pentru că nimic nu e mai negru ca „urâcioasa întristare”
Am pus degetul pe hartă şi nu ştiu cum se face că m-a dus la Humuleşti. Dacă eşti în zona Neamţului, trage-ţi sufletul la casa natală a lui Ion Creangă şi, dacă ţi s-a deschis apetitul de poveşti şi-ai vrea să le continui, fă un popas de ospăţ la Hanu Ancuţei – a rămas la fel de neîncăpător ca altădat, hangiţele sunt la fel de sprâncenate, iar vinul… vinul e la fel de proaspăt şi de aromat.
Un univers de poveste
Petrea Ciubotariul, bunicul scriitorului Ion Creangă, a fost cel care a ridicat căsuţa în care s-a născut marele nostru povestitor. Atmosfera a rămas la fel: „şfara cu motocei la capăt” te îmbie să-i scarmeni un pic, măsuţa şi scăunelele cu trei picioare parcă te cheamă să sorbi din străchini, iar „cuptoriul” numai nu te învăluie cu căldura lui. În imediata vecinătate a căsuţei, vei găsi un alt muzeu în care scene clasice din ”Poveşti” şi din „Amintiri din copilărie” sunt imortalizate prin personaje la dimensiuni reale: mătuşa Mărioara, moş Chiorpec, vulpea cea şireată.
La Hanu Ancuţei…
… nici nu ajungi bine, că menestreli veseli, cu vioara pe umăr, îţi şi spun: „Bine-ai sosit!”. Mai apoi te iau în primire hangiţele… cu bucate de-ţi lasă gura apă. Şi cu licori pe măsură. Ca să nu te prindă, care cumva, „urâcioasa întristare”!