Danezii sunt foarte cool, iar de asta m-am prins în timp ce mă plimbam pe Strøget, o arteră pietonală căptuşită cu buticuri Gucci sau Burberry, cu nelipsitele H&M şi Zara, cu un centru Lego în care m-am blocat vreo trei ore, alături de băieţelul meu, Sabin, şi cu tot felul de magazine de designer, de decoraţiuni interioare şi mobilier. Tinerii se plimbă cu un smart-phone într-o mână şi cu o ţigară sau o bere în cealaltă, se întâlnesc la cea mai bună cofetărie din ţară (şi cea mai tare pe care am văzut-o vreodată), La Glace, ca să bea delicioasa ciocolată fierbinte preparată după o reţetă ce datează din 1870 (anul inaugurării, când a devenit cunoscută promovându-se cu sloganul „Prăji-turile, arta şi dragostea alungă grijile“).
Vesterbro e zona artistică a oraşului, cu galerii, restaurante trendsetting, pline de viaţă, şi magazine de modă ascunse între minimarketuri alimentare (vestigii ale multiculturalismului specific). Totodată este şi Cartierul Roşu al Copenhagăi, şi nu mi-a luat mult să înţeleg de ce… Mai multe tinere blonde, toate vopsite, purtând cizme până la genunchi, erau strânse ca un lanţ în jurul unui felinar, fumând. În dreptul lor, prin geamurile-vitrină ale unui restaurant bio, clienţii se făceau că nu le observă.
Dar, din când în când, le aruncau priviri ruşinate sau hulpave, în funcţie de cât de mult îşi permitea fiecare. În scurt timp, am ajuns la Norrebro, unde localnicii au un aer mai sofisticat. Pe Elmegade, privirea mi-a fost atrasă de vitrinele saloanelor de coafură, de buticurile cu îmbrăcăminte indie şi pe spălătoria „La Cafe“, unde se pot gusta sandvişuri şi salate în timp ce localnicii blonzi îşi separă rufele albe de cele colorate.