Călători şi călătorii la superlativ

În revista Unica de octombrie, recent apărută la chioşcuri, poţi citi poveştile amănunţite ale unor travel bloggeri români pasionaţi, despre cum au ajuns să facă o meserie din hobby-ul lor sau, din contră, să constate că meseria a devenit o pasiune.
Citeşte în continuare câteva informaţii despre călătoriile Alexandrei Roşu, Carlei Enea, Anei-Maria Caia şi ale lui Răzvan Pascu, informaţii lor pe care ţi-e foarte greu să le treci la categoria “fapt divers”..

CARLA ENEA – 39 de ani, www.tvtravel.ro şi travelholik.ro (în curând)

Sunt un jurnalist de călătorii, care nu oboseşte să scrie de Grecia şi Turcia, o mămică si o soţie fericită, cu vacanţe foarte active, de multe ori spontane (când am fost in Dubai, de exemplu, Matilda avea doar două luni şi jumătate, iar Sabin, un an şi şapte luni). Un om destul de atent la detalii, care încearcă să trăiască frumos şi sănătos. Ador mâncarea şi vinul bune, poveştile spuse de prieteni sau de oamenii pe care abia-i cunosc… Şi mor după călătorii :))!

Cea mai lungă călătorie: În 2008, a fost într-un circuit prin Europa, lipsind mai mult de o lună din ţară. A trecut prin 19 ţări (Slovacia, Lituania, Letonia, Estonia, Polonia, Germania, Elveţia, Liechtenstein, Franţa, Monaco, Italia, Slovenia, Croaţia, Muntenegru, Bosnia-Herţegovina, Albania, Kosovo, Macedonia, Serbia), a bifat 12 capitale (Vilnius, Riga, Tallinn, Varşovia, Praga, Vaduz, Berna, Monte Carlo, Pristina, Skopje, Podgorica, Belgrad), şi-a înmuiat picioarele în patru mări (Baltică, Ligurică, Mediterană, Adriatică), a traversat 5 masive muntoase (Tatra, Ratikon, Jura, Mont Blanc, Alpii Dinarici, Sar)…

Cel mai îndepărtat loc în care a ajuns: America de Sud, cu Peru, Bolivia, Brazilia şi Argentina

Cea mai mare altitudine: Lacul Titicaca, situat la 3 812 metri şi La Paz, capitala Boliviei, aflată la 3 600 de metri.

Locul care a impresionat-o cel mai mult: Picchu i-a plăcut ceva mai mult decât alte locuri, poate şi datorită energiei fantastice pe care o degajă. Piscurile ireale ale Anzilor, norii pufoşi pe care avea senzaţia că-i pot atinge cu vârful degetelor, intreg peisajul acela fantastic, au făcut-o să plângă de fericire. Recunoaşte însă că bomboanele de coca sau ceaiul din frunze de coca, despre care se spune că ar fi bune pentru aclimatizarea la altitudini mari, nu au ajutat! S-a ataşat foarte mult de insulele din Caraibe, unde a fost de mai multe ori, vizitând pe rând Puerto Rico, Antigua & Barbuda, Bahamas, Haiti, St Kitts&Nevis, St. Lucia, Dominica, Barbados, St Martin, Cuba, în fiecare dintre ele descoperind o plajă de desktop, o mare pe care nu se mai sătura privind-o şi tot felul de obiceiuri creole.
Cel mai periculos loc: “Am ajuns în Bronx şi mi s-a părut un loc liniştit, nu mi-a ieşit in cale nicio bandă de răufăcători. La Rio de Janeiro, am fost sfătuiţi sa nu ieşim niciodată după ce se întunecă, dacă vrem sa nu fim răpiţi. Cred că pericolul vine, de fapt, în locurile în care te aştepti mai puţin, nu neapărat în ţinuturile recunoscute pentru conflicte. Recunosc însă că am simtit de câteva ori un disconfort psihic. Prima oară mi s-a întâmplat în centrul oraşului Puerto Plata, din Republica Dominicană, unde ne-am trezit înconjuraţi de mai mulţi localnici pe scutere. Vroiau să ne transporte, pentru doi-trei dolari, acolo unde aveam nevoie. A doua oară, a fost la graniţa Israelului cu Palestina, când am văzut sinistrele garduri cu sârmă ghimpată dintre cele două ţări, şi când mai multe femei- soldat, cu basma pe cap, dar înarmate până-n dinţi, ne-au controlat, pe noi, fetele, la milimetru. Fără să scoată un zâmbet, dimpotrivă. La Tel Aviv am simţit o furnicătură pe şira spinării, când Margie, o israeliancă de origine română, ne-a spus, în timp ce sorbeam cea mai bună limonadă pe care o băusem până atunci: Aici a fost o bombă acum un an!”

RĂZVAN PASCU, 28 de ani, www.razvanpascu.ro
Autoportret: “Sunt un călător care şi-a transformat pasiunea în job. Daca aş putea, mi-aş petrece timpul zburând de pe un continent pe altul. Pentru că nu pot, timpul dintre călătorii îl petrec muncind tot în domeniul turismului – consultant marketing turistic. Mă consider norocos, pentru că mă pot susţine făcând ceea ce îmi place, însă pe lăânga noroc, mai este multă muncă şi perseverenţă.”

Cea mai lungă călătorie: Argentina, 20 de zile
Cel mai îndepărtat loc în care a ajuns: Ushuaia, Argentina (locul numit “capătul lumii”)
Cel mai sălbatic loc: jungla Amazonului, unde a stat două zile fara semnal la telefon şi fără internet şi unde electricitatea funcţiona doar câteva ore pe zi
Cea mai mare altitudine: 4910 m, Peru, Canionul Colca

Imagini superbe din noua casă a Elwirei și a lui Mihai Petre. Uite cât de simplu și frumos au amenajat și ce canapea spectaculoasă și-au pus în sufragerie! FOTO

Recomandarea zilei

Locul care l-a impresionat cel mai mult: familia la care a locuit pe insula Amantani, lacul Titicaca, Peru, care în ciuda sărăciei în care trăiau, l-au primit în casa lor, i-au dat din mancarea lor şi i-au povestit despre obiceiurile şi rânduielile lor
Cel mai periculos loc: în Egipt, unde a mers în convoi înarmat până aproape de graniţa cu Sudanul, pentru a vizita Templul de la Abu Simbel. E de menţionat şi o parte a cartierului La Boca din Buenos Aires, Argentina, unde era să fie jefuit.

ANA-MARIA CAIA, 33 de ani, caia.ro
Autoportret: “Sunt un om curios, atât de curios încât mă aştept oricând să vină ziua în care să fiu pisica omorâtă de curiozitate, ca-n proverbul britanic. Sigur, la mine călătoritul intensiv a început ca meserie (am fost creatorul şi producătorul emisiunii Bazar, TVR 2), apoi m-am trezit într-o bună zi că am un viciu nou. Soţul meu îmi zice că sunt „dromomană”.

Unde îşi doreşte să ajungă: regatul Mustang din Nepal, o regiune fostă autonomă, în regiunea himalayană.

Cel mai bizar lucru pe care l-a mâncat: durianul – e fructul-rege al Malaeziei şi are un miros de ceapă stricată, plus mlaştină infectă, sulf şi acetonă. Gustul însă este o combinaţie îndulcită de migdale crude, amestecate cu vanilie şi lapte, mirodenii discret ciupitoare de limbă, lichior, coniac şi boabe de cafea parfumate. Adoră durianul şi, de fiecare dată când îşi cumpără unul în pieţele din Asia de Sud-Est, vânzătorii îi fac galerie încântaţi că o creatură de departe apreciază bunătatea locală.

Ce destinaţii preferă: “Nu mă duc la munte pentru munte şi la mare pentru mare, aşa că îmi este indiferent peisajul. Vreau condiţii potrivite pentru locul în care merg: n-o să caut 5 stele în Tibet, după cum n-o să caut un hostel în Madeira. România e la fel de bună ca străinătatea. Îmi plac mai mult oraşele decât locurile sălbatice. Călătoresc cu trollerul de ceva vreme, am depăşit vârsta rucsacului. Iubesc hărţile de hârtie, încă le folosesc, dar numai de drag, GPS-ul e o invenţie minunată. Mi s-a făcut o nedreptate că m-am născut în ţinuturi cu iarnă, aş vrea să trăiesc o vară continuă. N-aş îndrăzni să-mi imaginez nici ce locuri preferate o să am peste cinci ani, darămite la pensie. Eu iubesc Bucureştiul mult, e un oraş în care mă simt veşnic călătoare pentru că aici veşnic trebuie să faci eforturi de adaptare. Nu mă văd trădându-l pentru un alt loc…”

Simplu și la obiect. Ce a spus Honorius Prigoană despre Adriana Bahmuțeanu, mama fraților lui și fosta soție a tatălui său

Recomandarea zilei

ALEXANDRA ROŞU, 29 de ani, www.bloguldecalatorii.ro
Autoportret: “Sunt un călător complet: munţomană înrăită, exploratoare urbană şi de drumuri. Sunt dependentă de călătorii, muzică şi îmi place foarte mult să citesc. Sunt perfecţionistă, ambiţioasă, un pic cam obsesivă ca lucrurile să iasă cum trebuie şi nu îmi place treaba făcută de mântuială. Sunt un om optimist, îmi place viaţa, îmi plac oamenii, animalele, îmi place să învăţ mereu ceva nou ţi să mă dezvolt, să mă documentez, să absorb informaţie ca un burete.

Prin tot ceea ce scriu şi transmit pe blog îmi place să împărtăşesc bucurie şi să aduc zâmbete pe faţa oamenilor, să îi ajut să-şi îndeplinească visele şi să înveţe că este mai uşor decât cred să îşi depăşească limitele.

Cea mai lungă călătorie: luna de miere – 34 de zile cu maşina prin Europa: 11 ţări traversate, 6000 de km cu maşina, 180 km pe jos, pe munte
Cea mai mare altitudine: 3152 m, Vf. Piz Boe, Munţii Dolomiţi, Italia, însă asta se va schimba curând!
Ce înseamnă muntele pentru ea: sănătate curată, libertate, peisaje extraordinare şi evadarea din cotidian. Pe scurt, e un fel de … rai pe pământ, drept pentru care încearcă să petreacă cât mai mult timp la altitudine. În fiecare an o găsiţi, cumulat, cam 30-45 de zile sus, pe munte.

Destinaţia în care visează să ajungă: sunt extraordinar de multe şi toate pe acelaşi loc în „clasament”, însă una la care visează de foarte multă vreme este New York. “Da, ştiu, o munţomană ca mine să viseze la un oraş aşa aglomerat şi agitat? E atipic, recunosc, dar e ceva ce mă atrage să îl văd, nu ştiu exact ce, însă cu siguranţă îmi voi da lacrimile când în sfârşit voi ajunge acolo.”