Boboteaza 2021. Tradiții și obiceiuri vechi la Botezul Domnului

Cea de a doua mare sărbătoare creștină de la începutul anului este Boboteaza sau Botezul Domnului în apele Iordanului. Ea este celebrată pe data de 6 ianuarie, când Sfântul Ioan l-a arătat mulțimilor pe Mesia.

Cuprins

• 1 Boboteaza, Arătarea lui Iisus
• 2 Botezul Domnului și coborârea Sfântului Duh
• 3 Procesiunea de Bobotează, una dintre cele mai frumoase din tradiția bisericii
• 4 Tradiții și credințe legate de agheazma mare
• 5 Cum folosesc creștinii apa sfințită de la biserică
• 6 Boboteaza și semnificația crucilor de gheață
• 7 Obiceiuri și superstiții de Boboteaza

Boboteaza sau Iordanul este una dintre cele mai mari sărbători românești, o sărbătoare fericită și plină de bucurie și de speranța. Este ziua în care Iisus, aflat în pragul vârstei de 30 de ani, vine la Ioan Botezătorul să își primească botezul în apele Iordanului și astfel el se arată poporului.

Sfântul Ioan însuși îl recunoaște și le vorbește tuturor despre Mesia care a fost trimis pe lume pentru ispășirea păcatelor noastre, pentru izbăvire și mai presus de toate pentru a aduce speranța unei credințe noi.

Boboteaza, Arătarea lui Iisus

Sărbătoarea din data de 6 ianuarie poartă multe nume în calendarul ortodox și este la fel de veche precum Crăciunul și Paștele. Boboteaza se mai numește Arătarea Domnului, Epifania, Teofania, Descoperirea Cuvântului Întrupat, dar și Iordanul.

Toate apele sunt sfințite în ziua de Boboteaza, deoarece râurile și lacurile au fost primele locuri unde se botezau pe vremuri creștinii care îl urmau pe Iisus. Iar Hristos însuși a fost botezat în apa Iordanului, de unde vine și numele acestei sărbători.

Multă vreme, Boboteaza a fost sărbătorită în aceeași zi cu Nașterea Domnului și Crăciunul, lucru ce se întâmplă și azi în Rusia sau în tradiția Bisericii Armene.

Botezul Domnului și coborârea Sfântului Duh

Ziua în care a fost botezat Iisus în apele Iordanului este menționată de toți evangheliștii după care au fost scrise cărțile Bibliei. Iisus și Sfântul Ioan se presupune că erau cam de aceeași vârstă, iar Hristos aflase de faptele tânărului propovăduitor care îi îmbărbăta pe cei necăjiți și le promitea că venirea lui Mesia care va izbăvi lumea nu este departe.

Tânărul Ioan l-a și recunoscut de îndată pe Iisus, când acesta s-a apropiat de malul Iordanului, de locul unde erau botezați evreii.

„Eu am trebuință să fiu botezat de tine și tu vii la mine”, stă scris în Evanghelia după Matei (Matei 3, 14). Acestea au fost cuvintele Sfântului Ioan când i s-a arătat Iisus. Și tot atunci, Sfântul Duh s-a coborât asupra lui Iisus sub forma unui porumbel alb, iar Dumnezeu Tatăl l-a arătat oamenilor pe Fiul său.

Procesiunea de Bobotează, una dintre cele mai frumoase din tradiția bisericii

În ajun de Boboteaza și în dimineața zilei de 6 ianuarie se țin slujbe în toate bisericile, iar preoții din parohii se îngrijesc să pregătească agheazma mare, apa sfințită care poartă cu ea Duhul Sfânt.

Preoții merg din casă în casă să împartă Botezul Domnului și să sfințească locuințele enoriașilor. În vremurile mai vechi, ei erau precedați de un grup de copii îmbrăcați doar în haine albe, care sunau din clopoței și strigau Kira Leisa, o variantă a termenului grecesc Kyrie Eleison și anume Doamne Miluiește. Pe lângă Troparul Botezului, copiii cântau și colinde specifice legate de Botezul Domnului.

După slujba din biserică, preotul însoțit de copiii din cor și de enoriași, pleacă în procesiune către o apă curgătoare sau către un lac, unde sfințește apele. Dacă apele sunt înghețate, se sculptează cruci din gheață și se așază pe mal.

Iar la final, preotul aruncă o cruce de lemn în apă și cine este suficient de iute să înnoate după ea și să o aducă înapoi se consideră un om norocos și binecuvântat pe viață. Tradiția mai spune că temerarul care prinde crucea nu va mai fi atins niciodată de boală, iar familia lui va fi mereu ocrotită de binecuvântarea preotului.

În ziua de Bobotează, se mai crede că toate apele sunt sfinte, de aceea femeile nu spală rufele în ziua respectivă, dar nici în următoarele șapte zile.

Tradiții și credințe legate de agheazma mare

În ziua de Bobotează, se pregătește în biserici agheazma, apa sfințită care se folosește apoi tot restul anului pentru botezul copiilor, pentru sfințirea caselor sau pentru împărtășirea celor bolnavi.

Această apă atinsă de harul dumnezeesc se păstrează tot anul în agheasmatar și se folosește la sărbători, dar mai ales la Paște.

Creștinii care iau acasă agheasma mare trebuie să o păstreze în sticle curate, cu o ramură de busuioc sfințit, vegheată de o icoană a Maicii Domnului sau a sfântului Ioan Botezătorul. Oamenii știu că apa sfințită rămâne la fel de proaspătă și bună la gust ca în ziua în care a fost adusă de la slujbă.

Cum folosesc creștinii apa sfințită de la biserică

La început de an, când aduci acasă agheasma mare, este bine să îți binecuvântezi familia și animalele din casă, întreaga locuință și icoanele, stropindu-se cu busuioc înmuiat în apa sfințită.

Când îți binecuvântezi copiii, când este ziua lor de naștere sau când sunt bolnavi, este bine să le ungi fruntea cu agheasma mare și să te rogi pentru ei.

Când treci printr-o perioadă mai grea și te rogi la Dumnezeu, bea câte o gură de agheasmă mare dimineața, înainte să mănânci. Ea are proprietatea de a curăța trupul și sufletul și de a întări rugăciunile.

Folosește agheasma mare când ești pusă în fața unei încercări grele și când ai mare nevoie de liniște sufletească pentru a lua cea mai bună decizie. Se spune că, dacă îți ungi fruntea cu apă sfințită, se limpezesc gândurile și emoțiile, iar ajutorul de care ai nevoie vine mai curând.

Boboteaza și semnificația crucilor de gheață

Crucea de Bobotează din gheață are o semnificație spirituală profundă. Pentru credincioși, crucea din gheață semnifică puritate și curățenie sufletească, dar și tărie.

Oricât de aspre ar fi vremurile și încercările vieții, credința trebuie să fie puternică așa cum gerul ține în picioarele crucile din gheață pe timpul slujbei de Boboteaza.

Nu este biserică în țară să nu aibă cel puțin o cruce de gheață la marele praznic al botezului Domnului. Dacă vremea este geroasă, crucile rămân în picioare lângă biserici, până se topesc.

Ele sunt stropite cu agheasmă și amintesc oamenilor de minunea botezului care se făcea în vremurile vechi numai în apele curgătoare, așa cum l-a botezat Ioan Botezătorul pe Iisus.

În alte țări creștine, sunt sculptați îngeri și icoane din gheață, iar credincioșii tineri și rezistenți se botează afară, în apele înghețate ale unui lac.

Obiceiuri și superstiții de Boboteaza

Botezul Domnului din 6 ianuarie și ziua Sfântului Ioan din 7 ianuarie sunt ultimele două mari sărbători de iarnă. Înaintea acestor sărbători se ține post, dar după ce preotul vine cu Botezul și după ce se încheie slujba la biserică, oamenii pregătesc acasă o masă bogată la fel ca la Crăciun, cu borșuri acre, cu sarmale, cozonaci și alte bunătăți tradiționale.

Coliva nu lipsește din această zi de sărbătoare și ea este sfințită de preot, după care se împarte tuturor celor din familie, dar și animalelor din gospodărie să fie sănătoase și mănoase.

Tot de la biserică, femeile și fetele luau busuioc sfințit pe care îl foloseau la diverse farmece de dragoste. Se spune că în noaptea de Bobotează, dacă dormi cu busuioc sub pernă îl vei vedea în vis pe cel care îți este ursit pe viață.

Imediat după sfințirea apelor și după încheierea slujbei, flăcăii din sat se duceau pe dealuri unde dădeau foc la vreascurile uscate pe care le adunaseră cu o zi înainte. Focul și fumul purifica aerul, alunga spiritele rele și bolile și alunga ispitele.

Cu vreascuri fumegânde treceau pe la pomii din livadă, să fie protejați de gerul iernii și să fie roditori și sănătoși. Acest obicei de Bobotează era numit în Bucovina Ardeasca și poate avea rădăcini mult mai adânci decât tradițiile creștine ale acestei sărbători, legate poate de obiceiurile străvechi de a aprinde focuri la solstițiul de iarnă pentru celebrarea Soarelui.

În seara de Bobotează, prin nordul țării se ținea Iordănitul femeilor, o petrecere la care se adunau numai femei și fete și la care se cânta și se juca, dar se făceau și diverse farmece de iubit și de sănătate.

Bărbații cu numele de Ion aveau și ei petrecerea lor numită Udatul Ionilor. Ei își agățau brazi împodobiți la poartă și așteptau neamurile și prietenii să îi cinstească de Boboteaza și a doua zi, de Sfântul Ioan. În Bucovina sau în Transilvania, la porțile Ionilor se venea cu lăutarii, atât de importante erau aceste sărbători pentru întreaga comunitate.

De Bobotează, tinerele femei proaspăt căsătorite erau integrate în comunitatea femeilor printr-un ritual simplu, dar vesel fiind stropite cu apă din fântână sau de la râu, și niciuna nu avea voie să refuze.

Se mai spune că fetele care cădeau pe zăpadă de Bobotează erau sigure că se vor mărita în anul respectiv, căzătura fiind simbolică pentru trecerea abruptă de la viața de fecioară, la viața grea de femeie măritată.

foto: wikipedia, 123rf.com