Eu scriu ştiri false, la Trombon.ro. Am apărut şi la TV, după ce am zis că România a trimis trupe în Tahiti, în loc de Haiti. Toată ziua îmi imaginez farse şi dezinformări.
Recent, am ajuns şi eu victima unei astfel de farse. Să vă povestesc.
Acum 2 săptămâni, am vândut apartamentul în care locuiam cu soţia mea. Temporar, m-am mutat eu la mama, ea la maică-sa, urmând să ne unim singurătăţile intempestive într-un alt apartament, aflat chiar în aceste clipe într-o amplă şi îndelungată renovare.
Mama mea are grijă de copilul fratelui meu. Ca să fiu redundant, l-aş putea numi nepotul meu. Are 1 an, a învăţat să meargă şi lucrează intens la primele silabe. Le ştiţi: ma-ma, pa-pa, ca-ca, ta-ta.
Acest copil are nevoie de multă atenţie, pe care chiar dacă nu o cere în mod expres, trebuie să i-o acorzi, pentru că altfel rişti să-l găseşti ascuns în maşina de spălat, pe care el o iubeşte mult şi probabil i-a promis deja că o ia de soţie. La cât de mult o sărută (ca să nu mai zic de alte acţiuni mai puţin creştineşti), cred că o căsătorie se impune, ca să facă din ea o maşina de spălat cinstită.
Aşa că eu, văzând-o pe mama atât de ocupată cu spiriduşul, contribui cu diverse lucruri prin casă. Spăl vase, fac cafea, strâng lucruri împrăştiate de nepoţel şi aşa mai departe. Ştiu că aţi sărit victorioase, aplaudând: Aşa, aşa ! Să mai vadă şi bărbatul ce înseamnă muncile astea mici dar importante, pe care le fac femeile şi nimeni nu le recunoaşte aceste merite. Eu le recunosc acum.
Dar să vă povestesc o situaţie mai puţin măgulitoare în care m-am trezit dintr-o dată, în timp ce fumam o ţigara pe holul blocului.
Femeia de serviciu trece pe lângă mine, o salut şi ea spune:
Ce copil cuminte ! Vecina de sub dumneavoastra spune că nici nu-l aude.
Da, zic eu, e cuminte.
Dar cât are ?
Un an, a împlinit alaltăieri.
Aaa, să vă trăiască. Dar soţia dumneavoastră, a venit şi ea ? Sau numai bunica are grijă de el ?
Soţia mea e la maică-sa, zic eu, gânditor, privind lung pe fereastră.
Aha. Si dumneavoastra cat staţi ?
Pai, m-am mutat aici, de la Bucureşti.
Şi am stins ţigara şi am intrat. Apoi, m-a trăznit: să ştii ca femeie de serviciu crede ca asta mic e al meu, ca eu stau la mama, nevasta-mea e la maica-sa, ce mai, m-a părăsit, m-a lăsat cu copilul pe cap ! Şi copilul nici nu e al meu !
Citeşte continuarea în pagina următoare.
Page: 1 2