Anca Damian: Magia poveștilor animate

12.07.2016, 16:35. Actualizat 12.07.2016, 16:38

Este una dintre puținele femei-regizor de la noi cu nenumărate premii la festivaluri internaționale pentru documentarele realizate sub formă de animații și filmele de ficțiune inspirate din cazuri reale.A început să lucreze la proiecte importante după ce fiul ei a împlinit 14 ani și de atunci nu se mai oprește.

Anca Damian tocmai s-a întors de la Festivalul de Film de la Cannes, unde a fost singura femeie-regizor selectată în secțiunea „Talents Adami Cannes“, care are ca scop descoperirea tinerilor actori, și a acordat un interviu în exclusivitate revistei Unica, numărul de iunie. Pentru cel mai recent documentar al său, „Muntele magic“, a obținut premiul Audientia, acordat începând din acest an de Fondul Eurimages al Consiliului Europei pentru cea mai bună regizoare. Lucrează cu o tehnică-hibrid, rezultatul fiind niște docu-animații pline de poezie, care spun însă povești reale și puternice: „Crulic. Drumul spre dincolo“ (2011) documentează cazul unui român arestat în Polonia pentru un presupus furt, ținut în închisoare în ciuda nevinovăției sale și abandonat de toată lumea până la moartea survenită în urma grevei foamei; „Muntele magic“ (2015) reconstituie povestea lui Adam Jacek Winkler, un polonez refugiat politic la Paris, care a luptat în Afganistan alături de mujahe-dini, împotriva sovieticilor. Dincolo de valoarea documentară și de tema mare a eroismului, în jurul cărora sunt construite, filmele Ancăi Damian te poartă într-o călătorie vizuală fantastică, fiind realizate printr-o multitudine de tehnici: decupaje de hârtie, desen animat, fotografie și film.

Dragă Anca, ce înseamnă pentru tine premiul recent obținut?

Ca orice premiu, și acesta este o recunoaștere. Am fost plăcut surprinsă: știam de nominalizarea mea împreună cu alte 15 regizori-femei, văzusem multe filme dintre cele nominalizate și pot să vă asigur că sunt filme excelente. Nu mă așteptam să primesc eu acest premiu și trebuie să recunosc că la festivitatea de premiere eram curioasă să aud motivația juriului. Ei au apreciat calitățile ce țin pur de regie, de modalitatea mea specială de a spune o poveste.

Imagini superbe din noua casă a Elwirei și a lui Mihai Petre. Uite cât de simplu și frumos au amenajat și ce canapea spectaculoasă și-au pus în sufragerie! FOTO

Recomandarea zilei

Premiul are ca rol promovarea egalității sexelor în industria europeană de film. Cât de greu este să fii femeie și regizor? Ai avut momente când te-ai simțit privită cu mai puțină încredere decât un bărbat-regizor?

Bineînțeles că este mai greu, mult mai greu să fii femeie-regizor decât bărbat- regizor. {i aici sunt motive de natură biologică care pot fi înțelese – o femeie, prin natura ei, are o voce și o prezență care nu se impun în mod natural, natura feminină este mai delicată și mai fragilă. Un bărbat care strigă este văzut ca fiind cineva care se impune, pe când o femeie este privită ca o isterică. În materie de finanțări, un bărbat inspiră încredere mult mai ușor decât o femeie, și asta poate fi înțeles că este natural. Apoi intervine maternitatea, care ocupă o parte din viața femeii, nu numai ca timp, dar și mintal. Eu am început să fac proiecte mari după ce fiul meu a făcut 14 ani, până atunci aveam proiecte mai mici, care să-mi permită să-i stau prin preajmă. Dacă lucrurile acestea pot fi înțelese, mai greu este să înțelegi de ce când lucrezi trebuie să fii tot timpul atentă să nu fii abuzată sau minimalizată. Hai să spunem că, privind în istorie, femeile au doar o sută de ani de când societatea a început să le accepte ca ființe cugetătoare.

Simplu și la obiect. Ce a spus Honorius Prigoană despre Adriana Bahmuțeanu, mama fraților lui și fosta soție a tatălui său

Recomandarea zilei

Ai multe premii la festivaluri internaționale la activ… Cumva, pare că ești mai cunoscută și mai apreciată peste hotare. De ce se întâmplă asta?

Este o bună întrebare: și eu mi-am pus-o, trebuie să recunosc. În România nici de Crulic nu s-a știut prea mult, deși filmul a luat 35 de premii internaționale și a fost în aproape 180 de festivaluri – totuși pare că trece neobservat în mediul nostru profesional. Poate pentru că este animație, mă întreb? Eu lucrez în zona de inovație și probabil că citirea valorii a ceea ce fac eu lipsește la noi. {i să nu uităm că niciodată cei care avansează pe cărări nebătute nu sunt mainstream.

Docu-animația este o formulă neobișnuită și dificilă. De ce ai optat pentru acest fel de a spune o poveste reală?

Pentru mine, docu-animația este genul de film perfect: un hibrid între documentar și animație, între realitate și supra-realitate. Îmi permite să mențin legătura cu realitatea (și astfel povestea rămâne mult mai puternică, pentru că nu este una inventată de mine) și să creez, în același timp, acea suprarealitate care te ajută să vezi esența și sufletul lucrurilor. Mă atrage libertatea pe care ți-o dă animația adăugată unei povești de viață reală, iar din acest mix iese o suprarealitate unică, foarte artistică, dar și foarte adevărată în sensul profund al cuvântului. Pot de asemenea să experimentez, să tentez limitele limbajului cinematografic într-un mod în care niciun gen cinematografic nu-mi permite.

Cum e munca ta de documentare? Cea pentru „Muntele Magic“ a inclus și o călătorie în Afganistan…

Când fac un film, „mă scufund“ în realitate, pentru că ea este cea care mă inspiră și mă hrănește. Cred că pentru fiecare film trebuie să fac lucruri care nu sunt la îndemâna oricui, trebuie să merg mai departe decât pare normal. Și când îți
propui și îți dorești asta și reușești să treci peste propria frică, atunci lucrurile se întâmplă firesc și primești ajutorul ca să le duci cu bine până la sfârșit. A fost o provocare călătoria în Afganistan. Am fost două săptămâni la Kabul și în munții
Panjshir, într-o lume complet necunoscută mie înainte de acest film și, dincolo de dificultate și de riscul implicat, a fost o experiență minunată.

Ce detalii ne poți da despre „Perfect sănătos“ , noul tău proiect?

Este un film cu actori și doar cu actori, cel mai curat stilistic film din tot ce am făcut până acum. Povestea este centrată pe relația
fiu-tată. Provocarea acestei relații apare în momentul în care ea trebuie să se împli-nească în absență, sub aripa unei morți violente, tatăl murind într-un accident absurd, dintr-o cădere pe scări. Scenariul, ca toate scenariile mele de până acum, e par-
țial inspirat din realitate.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro