Un bărbat a scris pe rețelele sociale povestea bunicilor săi, un cuplu care a rezistat probei timpului, chiar dacă a început cu stângul.
“Pe vremea mea, luna de miere era scurtă, cam o săptămână și de obicei avea loc undeva pe la țară. În prima noapte din luna de miere am încercat să o impresionez pe tânăra mea soție, așa că, în timp ce ea își prindea părul înainte să urce în pat, m-am hotărât să fac o flotare, dar din greșeală am ajuns cu nasul în podea. Nu știu cât de rănit a fost nasul meu, dar m-a durut mai mult orgoliul.
A doua zi am luat trenul către o mică localitate apropiată. Nu mai știu ce rudă de a ei stătea pe acolo și trebuia să o vizităm. Când mi s-au cerut biletele în tren, în loc să arăt bilete, i-am înmânat controlurului certificatul de căsătorie. Acesta mi-a zis că hârtia asta nu ține loc de bilet. O fi ea importantă, dar nu e suficientă.
A treia zi, am mâncat la o dugheană din apropiere. O femeie de vis-a-vis de masa noastră mi-a atras atenția că îmi ung felia de pâine cu cafea. I-am zis că probabil e dulceață îndoită cu apă. Din păcate, avea dreptate… era cafea.
În a patra zi, am mers la băi. Am luat o cameră la hotel și când am urcat în cameră am rămas surprins că erau două paturi de o singură persoană. Am coborât la recepție și am făcut scandal. Voiam pat matrimonal, doar eram în luna de miere. De abia a doua zi ne-au dat o cameră cu pat matrimonial.
În a cincea zi, m-am spălat pe dinți, din greșeală, cu cremă de pantofi. Lucrurile se adunau și credeam că tânăra mea soție se cam gândește că viața noastră împreună se va dovedi una dificilă.
În a șasea zi am decis să ne întoarcem acasă. Am vrut să o impresionez și să car toate bagajele noastre. Din păcate, am rămas înțepenit și am stat la pat vreo săptămână.
Asta se întâmpla acum 68 ani și acum nu îmi mai pun cafea pe felia de pâine și nici nu mă spăl cu cremă de pantofi pe dinți. Acum îmi dau seama, după tot cea am povestit că avem nevoie de o a doua lună de miere.”