Când vrei să-ți pedepsești copilul apuci cureaua sau îi interzici să se mai joace pe calculator?
O femeie dintr-un sătuc a trimis o scrisoare către redacția unui ziare în care a povestit cum băiețelul ei i-a dat o lecție despre violența în familie.
Citește și Scrisoarea copilului către mama lui care s-a închis în baie
„Când aveam vreo 20 de ani îmi spuneam mereu că eu nu îmi voi bate niciodată copilul. Mai târziu, când am avut primul eu copil, m-am ținut oarecum de promisiune, nu îl loveam cu palma niciodată ci alegeam un băț cu care îl loveam peste fund.
Pe când fiul meu avea vreo 4 sau 5 ani a făcut o năzbâtâie, nici nu mai știu ce. M-am abținut să nu-l pleznesc cu palma și l-am trimis în curte să aleagă un băț, pentru că urmează să-și primească pedeapsa.
Băiatul a lipsit o vreme, chiar mă gândeam că o fi fugit pe la vecini să se joace și să amâne pedeapsa pentru mai târziu.
Când s-a întors, plângea.
Mi-a zis:
– Mami, nu am găsit un băț, dar uite, am găsit o piatră cu care mă poți lovi – și mi-a întins o piatră puțin mai mare ca mânuța lui.
Atunci am înțeles lucrurile din punctul de vedere al băiețelului meu. El credea că mama lui vrea să-i facă rău și atât, nu conta cum avea să o facă, așa că o poate face cu o piatră. Copilul meu credea că vreau să-l fac să sufere, el nu înțelegea loviturile ca pe o lecție, ca pe o pedepsă.
L-am luat în brațe și am plâns amândoi. Am luat piatra și am așezat-o la vedere, pe un raft în bucătărie pentru a-mi aduce aminte să nu mai folosesc violența ca soluție.
Nu vreau să-mi educ fiul așa, violența nu e nici justificată, nici nu rezolvă nimic. Violența naște doar violență.”
Citește și I-au spus că o mamă vitregă nu e mama adevărată, dar viața i-a demonstrat contrariul