Un sportiv muncește ani la rând pentru a ajunge la cea mai importanta competiție sportivă din lume: olimpiada. Sacrifică totul: viața sa personală, timpul chiar și sănătatea.
Olandeza Adelinde Cornelissen , dresor de cai este medaliata cu argint si bronz la Olimpiada de la Londra 2012 a plecat la Rio cu calul ei de 19 ani, Parzival. Urma să fie ultima olimpiada a lui Parzival.
Din păcate, Adelinde s-a retras din concurs la puțin timp după ce ajuns pe tărâmurile braziliene. Aceasta a anunțat pe Facebook că retragerea se datorează îmbolnăvirii calului ei.
Plănuiam să mă antrenez marți dis de dimineață, așa că m-am trezit la ora 6. I-am spus lui Parzival bunp dimineața și am observat că partea dreapta a capului său era umflată. Se izbise cu capul de pereții grajdului. I-am luat temperatura, avea peste 40 de grade, dar nu arăta a fi bolnav.
L-am scos la plimbare, a mâncat și a băut apă ca de obicei.
Veterinarii l-au verificat de două ori și au ajuns la concluzia că a fost mușcat de o insectă ce produce toxine. Pentru a scoate toxinele din corp i s-au administrat multe lichide pentru a ajuta rinichii să spele toxinele.
Temperatura a început să scadă. I-au făcut și o radiografie a capului ca să fie siguri că totul e în ordine.
Spre seară l-am plimbat puțin, temperatura i-a scăzut și umflătura a început să dispară.
Apoi a venit momentul deciziilor. Am rugat Federația Ecvestră Internațională să putem concura joi în loc de miercuri pentru ca Parzi să aibă o zi să își revină complet. Federația însă a respins cererea.
Deja nu mai voiam să concurez. Sănătatea lui Parzival este mai importantă ca orice pe lumea asta.
Am dormit la grajduri, verificțndu-l pe Parzi la fiecare oră. Doar nu aveam să-l las singur. Bineînțeles că nu am apucat să dorm.
Dimineața temperatura revenise la normal și umflătura de la cap se dezumflase aproape de tot.
În ziua competiției, temperatura era normală, calul era bine, se simțea bine. Nu voiam să-mi dezamăgesc echipa. Nu știam ce să fac.
L-am plimbat în arenă vreao 10 minute. El părea fericit. Temepratura era încă normală. A primit verde pentru a intra în competiție.
Ne-am încălzit puțin. Nu mi s-a părut așa de puternic. Simțeam că e un luptător și că va face tot ce îi voi spune eu, dar am decis, pentru binele lui să renunț. Prietenul meu, calul, care, toată viața lui mi-a dat ce am acum, nu merita asta.