O femeie a povestit pe internet o întâmplare care i-a redat încrederea în oameni.
”Când fata mea avea vreo 16 ani, țin minte că a avut o zi liberă de la școală, nu mai țin minte din ce motiv, așa că am plănuit toată ziua. Terapia era și ea pe listă.
De ce nu am putut să las singură acasă o fată de 16 ani? Simplu. Fiica mea suferă de sindromul Rett, o tulburare neurologică. Nu vorbește și nu poate merge fără asistență. Chiar statul într-un scaun este o provocare, pentru că echilibrul ei este deficitar. Singurul lucru pe care îl poate face singură este să bea apă dintr-o sticlă.
Voiam să petrec timp de calitate cu ea în afară de lucrurile pe care trebuia să le termin, mă gândeam să facem ceva ce îi face și ei plăcere. Am mers să mănâncă clătite. Ea iubește clătitele.
Am ghidat-o ușor printre cele două rânduri de uși și din fericire, angajații ne-au găsit repede o masă. O minune! Aveau meniu cu poze! Slavă Domnului! Am văzut-o imediat cum scanează meniul cu cohii căutând printre opțiuni. Mi-a fost teamă că o să-ți piardă răbdarea, așa că am comandat repede. I-am pus bavețica și am îndepărtat orice de pe masă ce ar fi putut fi dărmat. Totul era ok.
Au ajuns și farfuriile noastre. Uitasem de cât de lipicioase pot fi clătitele. Am hrănit-o ca pe un copil de 1 an. I-am tăiat porții mici-mici ca să nu se înece. I-am dat bucățică cu bucățică. La fiecare trei înghițituri de-ale ei, am luat și eu câte o înghițitură și o gură de cafea.
Mă gândeam cum poate părea de la distanță. Nu prea frumos. Vocalizările fiicei mele nu par a avea sens, dar eu le înțeleg. Pentru alții pot fi enervante, știu asta. Astăzi, mâncarea ei preferată a făcut-o să râdă. Slavă Domnului că masa nu s-a lăsat cu neplăceri.
La un moment dat am realizat ceva teribil. Trebuia să plătesc nota și trebuia să o las singură câteva minute. M-a apucat panica. Dacă o să cadă de pe scaun? Dacă o să țipe? Eram singura și nu știam ce să fac.
Din fericire, o chelneriță a trecut pe lângă masa noastră și i-am explicat situația. Mi-a spus că masa e deja plătită de cei de lângă masa de lângă noi. De ce? Pentru că au observat cu câtă dragoste aveam grijă de fiica mea. Ani mai târziu și tot îmi vine să plâng când îmi aduc de gestul și vorbele lor. ”
Sursa foto Facebook
Citește și La 9 ani după ce mama ei s-a sinucis, a găsit o scrisoare impresionantă de la ea