O femeie și-a povestit pe internet unul dintre cele emotionante momente din viața ei, momentul adopției fiului ei.
”Îmi tot repetam să nu plâng în timp ce eram în autobuz spre judecătorie.
N-o să mă smiorcăi, trebuie să pot îmi spuneam în timp ce urcam scările.
Nicio lacrimă, nicio lacrimă îmi spuneam în timp ce am intrat în sala de judecată.
În mod normal, nu sunt o femeie care plânge din orice. Dacă îmi spunea cineva că voi plânge când voi trece prin procesul de adopție al fiului meu nu îl credeam. Când am fost anunțați cu ”Felicitări, veți avea un fiu” am simțit că am câștigat la loterie milionul de dolari.
Am plâns în mașină când am mers să îl luăm acasă.
M-am bâlbâit când l-am ținut prima oară în brațe. Pe obraji cugeau lacrimi de fericire.
Am suspinat când l-am hrănit prima oară cu biberonul.
Am plâns găleți de lacrimi când mi-a spus prima oară ”mama”, când a făcut primii pași, când i-a apărut primul dințișor etc.
Pe scurt, ultimul an a fost un râu de lacrimi de fericire, deși mi-am promis că nu voi plânge.
Eram în fața judecătorului. Ni se verificau actele. Nu am plâns când am fost întrebată cum îl cheamă pe băiat, ce fel de copil este și ce face el în fiecare zi.
– Până acum totul e perfect – i-am spus judecătorului.
– Atunci spune-ți cum v-a afectat viața acest copil? – m-a întrebat judecătorul
Mi-am mușcat buza ca să nu încep să plâng. Judecătorul atinsese coarda sensibilă. M-am uitat în ochii lui și mi-am dat seama că nu pot exprima în cuvinte cât de multă iubire ne-a adus acest copil. Mi-era frică să nu deschid gura, să nu spun ceva greșit.
– Cerul e mai albastru – i-am spus timid. De când e în viața noastră, păsările cântă mai frumos, zâmbetul lor face ca orice curcubeu să pară o minune.
Lacrimile cereau să se prăvălească pe obraz.
– Soarele strălucește mai frumos, iarba e mai verde și zăpada mai frumoasă.
Deja începuse să îmi tremure vocea.
– Dragostea noastră e mai mare. Inimile noastre sunt mai puternice. Fiecare minut e un miracol.
Judecătorul m-a oprit spunând că nu mai e nevoie.
– Gata, adopția este finalizată. Băiețelul este al vostru.
După pronunțare am sărit în sus de bucurie. Am râs, am făcut poze și mai târziu… am plâns.”
Sursa foto 123rf
Citește și Cum și-a consolat un băiețel mama îndoliată