Pare greu de crezut că unele dintre cele mai populare gustări provin din greșeli sau invenții culinare neplanificate. Dar chiar așa este! Să le mulțumim responsabililor în cauză care au reușit să își transforme, cu brio, greșelile în reușite de-li-cioa-se!Fursecurile cu fulgi de ciocolatăAnul de grație 1930, Statele Unite ale Americii, Whitman, Massachusetts. Proprietara extrem de popularului, pe atunci, han Toll House a rămas fără ciocolata de casă pe care o folosea pentru a face fursecuri cu ciocolată. Ce să facă? Clienții așteaptă nerăbdători celebrele ei fursecuri cu aluat de ciocolată! În lipsă de altceva și criză de timp, femeia s-a văzut nevoită să apeleze la niște bucățele sfărâmate de ciocolată semi-dulce de la Nestle, sperând că aceasta se va topi și omogeniza în aluat, precum ciocolata-i cea de toate zilele. Nu s-a întâmplat așa (din fericire!) și așa au apărut fursecurile cu bucăți/fulgi de ciocolată, care au câștigat o popularitate aproape instantanee. Ruth și-a vândut rețeta celor de la Nestle în schimbul aprovizionării cu ciocolată, pe viață. Bună afacere, am zice!Sandwich-urileEeeeexact, și ele au apărut din greșeală. De nevoie. Nu, mai bine zis... din comoditate.Secolul al 18-lea, Marea Britanie. John Montagu, cel de-al patrulea conte de Sandwich era prins într-un înfocat joc de cărți. Când, vremea prânzului a venit. John, o fire peste măsură de competitivă, nu voia să piardă timpul mâncând cu cuțitul și furculița, încet și elegant. Așa că a poruncit servitorului său să îi aducă o bucată de carne între două felii de pâine. Lenea lui, de fapt, a schimbat soarta omenirii – din punct de vedere culinar, desigur.PufulețiiÎn anii 1930, compania Flakall din Wisconsin se ocupa cu sfărâmatul/procesatul grânelor pentru hrana animalelor. Pentru ca grânele să nu înfunde mașinăriile de procesat, pe lângă ele se introduceau și boabe de porumb umezite. În timpul procesului de mărunțire, mașinăriile se încălzeau. Astfel, boabele de porumb umezite se transformau într-un fel de fundițe pufoase care, la contactul cu aerul rece, se întăreau. Edward Wilson, un angajat al companiei, a luat de seamă și și-a zis că ar fi o gustărică taman bună între mese. Așa că le-a pus în pungă, le-a dus acasă, a adăugat niște ulei, niște condimente și... bine ați venit pe lume, delicioși dar păcătoși pufuleți!NachosAnul 1943, Ignacio “Nacho” Anaya conducea restaurantul The Victory Club din Mexic. Într-o bună zi, bărbatul s-a trezit cu restaurantul invadat de 10 neveste de militari, în trecere și înfometate nevoie mare. Creativ din fire, a luat niște turtițe de prumb prăjite, le-a spart în bucăți mai mici, le-a îmbăiat într-un sos delicious de brânză topită și ardei iuți jalapeños. Le-a servit clientelor de ocazie sub denumirea de “Specialitatea lui Nacho”.Chipsurile de cartofiPoate cele mai populare gustări din lume sunt chipsurile de cartofi. Ele au “văzut lumina zilei” la o manieră mai mult decât ironică. Bucătarul-chef George Crum a primit înapoi în bucătărie o comandă a unui client al restaurantului pe care îl conducea. Acesta era nemulțumit de faptul că porția lui de cartofi nu era îndeajuns de subțire tăiată. Enervat peste măsură, chef-ul a început să taie, în dușmănie curată, cartofii pe cât de subțire a putut el. Et voila, chipsurile cele de toate zilele au apărut!Înghețata pe bățMicuțul Frank Epperson, în vârstă de 11 ani, și-a lăsat sucul pe veranda casei, cu un băț pus pe verticală în el. Peste noapte, sucul a înghețat. Ani mai târziu, Frank și-a brevetat gustoasa-i invenție, sub numele original de Epsicle.Înghețata la cornetVară, caniculă. Târgul St. Louis World. Lume multă. Un vânzător de înghețată rămâne fără cupe (ce fericire pentru noi, cei de acum!). Ernest Hamwi, vecinul lui de lângă care vindea produse de patisserie, a decis să îi sară în ajutor. Astfel, bunul om a început să ruleze sub formă conică una din specialitățile sale – pe numele ei zalabia/jalebi – pe post de substitut de cupă de înghețată.IaurtulDemuuuult de tot – asta însemnând cam în preajma anului 5000 î.Hr., oamenii transportau laptele animalelor într-un fel de saci făcuți din… stomacele acelorași necuvântătoare. Aciditatea și bacteriile din acei săculeți improvizați făcea ca laptele să se coaguleze – adică, da, să se transforme în iaurt. E un lucru bine de știut pentru propria cultură general. Cu toate astea, Doamne fere’ să vă gândiți la asta în timp ce savurați una din multele specialități pe bază de iaurt existente-n zilele noastre!