Proaspăt câștigător al Ursului de Argint la Festivalul de Film de la Berlin 2017 pentru montajul realizat de Dana Bunescu, filmul românesc „Ana, mon amour” (regia Călin Peter Netzer) va intra în cinematografele din România pe data de 3 martie 2017. În avanpremiera filmului, vă invităm să citiți un interviu cu Diana Cavallioti, una dintre protagonistele filmului. Continuarea interviului o găsiți în revista Unica de martie, care va apărea la chioșcuri pe 24 februarie 2017.
Care e povestea filmului şi cum e personajul tău?
Ana este iubita lui Toma. Sunt doi oameni care se iubesc, se căsătoresc, fac un copil şi divorţează. O poveste clasică dusă la psihanaliză. Pe Ana o veţi vedea, însă, în film, doar din perspectiva lui Toma aşa că adevărata Ana, ce poate rămâne un mister, trăiește ori poate fi ghicită doar prin intermediul fiecăruia dintre voi.
Ai fost vreodată la psihoterapeut? Ce părere ai despre consilierea psihologică?
Psihoterapia și consilierea psihologică sunt etape utile celor care au nevoie de ele, competențele specialiștilor și deschiderea pacienților fiind esențiale. Consilierea psihologică poate fi de ajutor celor care au viața dată peste cap de manifestări fizice ale problemelor emoționale, celor copleșiți de ceea ce simt sau doborâți de diferențele între viața dorită și cea pe care o au, celor izolați sau prizonieri au unor obsesii, celor care încearcă să-și revină după o traumă, dar și celor care simt nevoia să știe mai multe despre ei, să-și îmbunătățească semnificativ calitatea vieții.
Psihanaliza, însă, trebuie să fie o decizie foarte asumată. E un proces de cunoaştere care are foarte multe etape şi care poate fi extrem de dureros. Deşi în teorie se poate spune că analiza este necesară fiecăruia, personal nu cred asta. Nu încă. Am mers la psihanaliză doar pentru că personajul face acest lucru, și pentru a vedea cât de diferit e și în ce constă tot acest demers, dar şi cât de departe se poate ajunge. Cel mai interesant aspect este faptul că descoperi în tine, la un moment dat, propriul tău duşman. Pentru lupta pe care Ana o câştigă cu ea însăşi, a devenit eroul meu.
Cum a fost să lucrezi sub bagheta lui Călin Netzer?
M-am simţit vioara întâi. Este extraordinar să poţi lucra cu un artist care te inspiră. Şi cred că am reuşit să avem o colaborare activă, am fost permanent într-un dialog efervescent, am schimbat idei, ne-am contrazis, am fost de acord, am muncit peste puterile noastre şi am filmat 40 de zile într-un mediu extraordinar.
În film, ai şi nişte scene de nuditate. Cât de complicat este, ca femeie, să joci dezbrăcată?
La fel de greu pe cât îi este unei femei să ştie că e mai prost plătită decât un bărbat, poate. Dar scenele de nuditate sunt complicate pentru oricine, chiar şi atunci când doar te gândeşti la ele. Totuși, când ești actor, lucrurile stau altfel, mai ales în miezul filmărilor, când preocuparea ta este personajul!
Cred că meseria pe care mi-am ales-o nu are sex. Când ai un rol, laşi acasă faptul că eşti femeie. Pe platoul de filmare eşti actor, nu cred că ne împărțim pe sexe greutatea sau ușurința intimității.
Ce ai învăţat în ultimii ani despre ţine şi despre meseria ta?
Cred că încă învăţ să am răbdare şi să înţeleg că mediul în care îmi fac meseria este destul de neprietenos. Am învăţat, însă, să accept că e greu si totuși încă mă revoltă acceptarea. E clar că nu e un sprint, ci e un maraton cu obstacole. Fiecare va alerga cât va putea.
Ce înseamnă pentru ţine iubirea?
Aer.
Ce proiecte ai în lucru şi unde te putem vedea jucând în luna martie?
Ne vedem la Teatrul Metropolis (din aprilie şi cu o nouă premieră), la Teatrul Naţional şi la Teatrul Act. Şi ne revedem pe TVR2 cu emisiunea „Gala Umorului”, pe care o prezint alături de Dragoş Huluba.
Sursa foto – Liviu Ștefan
Te-ar putea interesa și:
Cine este Dana Bunescu, românca premiată cu Ursul de Argint pentru Montaj