Descrisă în tratatele medicale ale antichității, studiată inclusiv de Freud, boala psihică de care nu scapă nimeni de pe planetă a fost recunoscută oficial de către Organizația Mondială a Sănătății abia prin 2011. În românește, ea se numește… iubire!
S-au scris milioane de poezii, romane și piese de teatru – Romeo și Julieta vă spune ceva? – despre boala psihică de care nu scapă nimeni. De asemenea, s-au scris articole medicale, puncte de vedere și s-au făcut studii științifice despre cum afectează iubirea sănătatea fizică și psihică a unui om.
Hipocrate considera, de exemplu, că orice iubire pasională se stinge până la urmă, transformându-se într-o melancolie de dragoste, care este o formă de tristețe, de depresie cu alte cuvinte. Galenus a descris în detaliu simptomele de boală ale soției unui respectabil cetățean al Romei Antice, care suferea vizibil, și care s-a dovedit a fi înamorată de un dansator. Nici nu știa cât de citată urmă să fie apoi lucrarea sa în literatura de specialitate.
Platon considera că iubirea este o boală mintală gravă, iar Socrate spunea că dragostea este, pur și simplu, o formă de nebunie.
În 1915, Freud însuși se întreba retoric: „Nu cumva ceea ce numim îndrăgostire este un fel de boală și nebunie, o iluzie, o orbire prin care nu mai percepem cum este cu adevărat o altă persoană?”
Simptomele iubirii
Sunt numeroase și variate. Ceea ce e interesant este faptul că, dacă facem o enumerare a lor, de exemplu preocuparea pentru cel iubit, emotivitatea, plânsul, stările euforice și punem bife pentru fiecare, vom obține exact tabloul clinic al unor boli psihice: obsesie maladivă, depresie sau depresie maniacală. Și nu există forme ușoare. Cercetările neurochimice și explorările imagistice ale creierului a arătat similitudini îngrijorătoare între creierul îndrăgostit și creierul bolnav psihic.
Motivul pentru care oamenii se îndrăgostesc
Bebelușii se nasc slabi și vulnerabili și necesită un volum important de îngrijiri și atenție din partea părinților devotați. Spre deosebire de alte specii, creierul uman este mare și ne permite atitudini rebele, prin care am putea evita greaua misiune de a crește copii. Am putea, de exemplu, să rămânem celibatari sau să folosim contraceptive. Și totuși nu o facem. Oamenii continuă să facă și să crească copii, și fac asta câte doi, la fel ca și în majoritatea cazurilor de îndrăgostiți.
Studiile arată că majoritatea oamenilor trec prin sentimente de iubire pentru o perioadă de aproximativ doi ani, durata corespunzând exact perioadei de timp de care strămoșii noștri aveau nevoie pentru a procrea, a naște și a crește un pui de om până devine cât de cât autonom.
În concluzie, iubirea e o nebunie care durează fix cât avem nevoie pentru a asigura transmiterea moștenirii genetice de la o generație la următoarea.
Sursa foto: 123RF
Te-ar putea interesa și:
20 de semne că relația ta va dura
Care este diferența dintre iubirea adevărată și atașament