După mai bine de douăzeci de ani de activitate – cursuri, cuvântări, conferințe – vorbind în fața a zeci de mii de oameni, pot spune că un discurs memorabil este unul rostit simplu, folosind timpul prezent, perfect aliniat cu ceea ce vorbitorul crede, simte și știe. Altfel spus, un discurs memorabil va fi cel ce afirmă în felul cel mai natural cu putință, adevăruri simple. Emoția necesară va apărea ca un efect al celor de mai sus și nu pentru că este căutată cu tot dinadinsul. Este la fel ca în teatru, unde se spune că teatralitatea nu este recomandată. Teatrul (atunci când este în forma sa pură) este viață. Tot așa și aici – vorbitul în public este de fapt, viață!
De aceea, poate cea mai potrivită recomandare e cea îndreptată spre căutarea și afirmarea unui sine natural, autentic. Spunem așadar că vorbitul în public este în fond una dintre cele mai autentice forme de a spune cine ești. Tot ce vine în plus (măști, roluri, funcții, etichete, blazoane etc.) va atârna nefiresc în rostirea publică și va face ca discursul să fie dizarmonic. Este apreciată simplitatea și expresia clară. Amintim, de exemplu, felul în care Coco Chanel a dat numele celebrului parfum No. 5. Nu s-au făcut cercetări de marketing sau măsurători de impact al unui titlu, ci pur și simplu, parfumul ales a fost a cincea mostră dintre cele pe care le pregătea. Simplitatea este câștigătoare mereu.
Sigur, în lumea în care trăim, atingerea simplității și a clarității devine un obiectiv greu de bifat. În același timp însă, discursul public poate fi considerat un teren de antrenament care să ne pregătească în a fi mai puțin complicați, mai puțin alambicați.
Cele mai puternice strategii de organizare a unui discurs public fac apel la aceeași simplitate. Iată câteva idei care pot fi de folos în organizarea și structurarea unui discurs public de impact.
Începutul – asigură-te că în deschiderea discursului tău spui ceva care să-i facă
pe cei din public să devină atenți la tine. Firesc, această stategie de spargere a gheții trebuie să aibă legătură cu subiectul discursului tău. Poți începe cu o întrebare retorică sau cu o idee, care, pe lângă faptul că este valoroasă, îi aduce un plus de cunoaștere publicului tău. Este foarte important ca înainte să începi discursul, să măsori (a se citi să te gândești) ce anume poți spune publicului tău, astfel încât acesta să poată afirma că l-ai captat încă de la prima frază. Inutil să spun că deschiderea, de altfel clasică, a unui discurs prin formula de tip „bună ziua, numele meu este….” este foarte probabil să indice publicului că va urma un discurs plicticos. Asta nu înseamnă că nu te vei prezenta (mai ales dacă nu ai fost prezentat de altcineva înainte), dar nu face din prezentarea numelui tău cel mai important moment al deschiderii discursului.
Ce? și Cum? – adresează-ți aceste întrebări înainte de a începe discursul. Este un adevăr cam incomod, dar trebuie să remarcăm faptul că oamenii vor ține mine mai degrabă cum le-ai spus și mai puțin ce le-ai spus. Adică, de obicei publicul te va asculta pentru felul în care folosești elementele de paralimbaj (ton, voce, trăire, intensitate), mai mult decât pentru că spui un adevăr nemaiauzit. Probabil că ți s-a întâmplat să participi la un discurs unde o mare somitate dintr-un anumit domeniu spunea ceva foarte important… și te-ai plictist. De ce? Pentru că felul în care spui ceva (a se citi cum spui acel ceva) va face să fie auzit ce spui și nu invers.
Finalul. De ce îi spun publicului ceea ce spun? Iată o întrebare care s-ar putea să te ajute mult. Rezumă discursul tău la un singur răspuns care să lămurească de ce-ul mut pe care îl are orice public. De ce ne spui ce ne spui? La ce ne ajută? Acestea sunt întrebări nerostite ale publicului. Asigură-te că ai răspunsuri clare și concise la aceste întrebări. Construiește-ți discursul ținând seama de felul în care publicul va folosi informația ta – vei vedea că discursul tău va deveni eficient și mai ales ascultat.
Aaa… da, emoția! Se spune că în vorbirea publică, emoția distructivă este direct proporțională cu importanța pe care ți-o dai. Mai simplu spus, cu cât ești mai atent la tine cu atât vei fi mai emoționat/emoționată. Nu vrem să relativizăm emoția pe care o resimțim în vorbirea publică, dar un lucru e cert – cu cât suntem mai interesați de propria noastră persoană, cu atât mai tare vom resimți emoția. Așa e în public speaking! Este nevoie să ne amintim că suntem în fața publicului pentru a da ceva concret și valoros publicului, nu pentru a ne face reclamă sau a ne promova. Cu cât suntem mai interesați „să dăm bine” (a se citi, să se vadă că suntem deștepți, frumoși și în general extrordinari) cu atât mai mult vom pune o presiune emoțională nerecomandată pe noi înșine. Cred că de aici vine și acel slogan (confirmat, de altfel) care spune că teama de a vorbi în public este mai mare decât teama de moarte. Emoția este absolut recomandată în vorbirea publică, doar că trebuie să aibă o valență de grijă față de publicul nostru. Sintetizând – vorbirea în public are ca principal temei grija și interesul față de public. Nu este vorba despre tine, ci este vorba despre ei – cei din public. Mai punctez doar un singur aspect – vorbitul în public este un exercițiu de expunere și ca atare este de multe ori inconfortabil. E nevoie să devii confortabil cu inconfortabilul! Fluturii din stomac vor fi resimțiți întotdeauna, important este să-i faci să zboare în aceeași direcție. Acest lucru nu se va întâmpla decât dacă exersezi. De aceea este nevoie de antrenament – în felul acesta emoțiile vor deveni în timp controlabile.
Îmi place să spun că vorbitul în public este cea mai naturală cale de a arăta cine ești, dar mai mult decât atât, știu că expunerea publică este una dintre cele mai altruiste forme de comunicare. Vorbitorul în public este „obligat” să se dea pe sine la o parte pentru a fi acolo doar pentru publicul său. E cea mai simplă cale spre un discurs memorabil.
Alin Comșa este coach NLP și lector la Fundația Calea Victoriei unde susține cursul Public speaking de succes.