Teama de a nu fi suficient de bun şi efectele ei pe termen lung

Din cauza acestei temeri, de a nu fi suficient de buni, oamenii renunţă de multe ori la puterea personală şi se conformează dorinţelor şi aşteptărilor celor din jur. Cum îi afectează asta pe termen lung.

Mulți oameni renunţă la puterea personală tocmai pentru că în decursul existenţei au dobândit credința că nu sunt suficienţi de buni. Aceste credinţe s-au format în urma relaţiile semnificative avute în copilărie. Părinţi autoritari şi pedespsitori, sau neiubitori ori absenţi, învăţători sau profesori nerăbdători sau lipsiţi de metode şi viziune. Aceste tratamente au sădit în mintea copilului primele seminţe ale neîncrederii în sine şi un sentiment de neapartenenţă şi chiar de abandon. S-a lăsat în voia sorţii, fără a se mai conecta la pasiunile pe care le avea în copilărie, care de multe  ori, datorită conexiunii profunde cu sufletul, scot la iveală tocmai seminţele a ceea ce îl face unic, puternic, frumos şi extraordinar.

Manifestările celor care au suportat presiuni externe negative au luat în cele mai fericite cazuri forma rebeliunii şi a dorinţei de a reuşi şi de a se iubi în pofida aşteptărilor celor din jur, conectându-se la energia personală şi la propria epopee. Eroul care trece prin multiple provocări şi care, de cele mai multe ori, reuşeşte să le depăşească.

Acest gen de încredere în sine îmi aminteşte de Albert Einstein care a crezut în destinul său, şi care, deşi a fost considerat inadaptat şi a avut note slabe la şcoală, a reuşit să transforme esenţa misiunii sale personale pe acest Pământ, excelând la materia care îl pasiona cel mai mult şi asupra căreia s-a focusat cu întreaga sa fiinţă, dincolo de credinţele sau aşteptările celor din jur. El avut încredere în puterea lui personală şi nu a dorit să aleagă mediocritatea sau submisivitatea doar pentru a primi afecţiunea şi aprobarea persoanelor semnificative.

Toată acestă energie a dorinţei de a fi iubit şi acceptat a direcţionat-o constructiv, angajându-se în studiu, cu tenacitate şi perseverenţă. Iubirea de sine l-a protejat şi l-a propulsat pe căi care i-au adus multiple aprecieri şi recunoaşteri.

Cum se manifestă teama de a nu fi suficient de bun

La celălalt pol, se află persoanele care din dorinţa de a fi iubite şi acceptate, fac compromisuri, cu riscul de a se deconecta de la intuiţiile personale şi de la cântecul propriului suflet.

Dorinţa de a primi iubire şi acceptare îi transformă în victime submisive şi lipsite de personalitate. Devin people pleaser sau cei care le fac tuturor pe plac, pentru a primi laude, respect şi afecţiune, pe care oricum nu le primesc, sau dacă le primesc, tot nu reuşesc să le umple golul sufletesc, care cere mereu şi mereu acestă reumplere, această validare.

Unii se trezesc când, printr-un miracol sau sinconistic accesează informaţii care îi pot transforma sau caută răspunsuri alături de un specialist terapeut. Astfel, se vindecă de falsele credinţe şi îşi iau puterea înapoi. Abia atunci conştientizează că stima de sine începe cu iubirea şi iertare de sine  şi îşi oferă ei toată iubirea de care au nevoie şi din care pot oferi şi altora, fără a mai fi cerşetori afectivi.

De Simona Druncea, psiholog clinician şi consilier psihologic, contact: simona.druncea@gmail.com, https://drunceasimona.wordpress.com

Sursă foto: shutterstock.com