Superstiţii legate de înmormântare la români

.

Numeroase tradiții de înmormântare la români se respectă cu religiozitate și în zilele noastre și ne ajută să depășim cele mai grele momente după deces. Românii au și numeroase superstiții legate de înmormântare, cu rol de sprijin și protecție față de familia îndoliată.

O vorbă din popor spune că strămoșii noștri daci râdeau când cineva era chemat pe lumea cealaltă, se bucurau pentru el că a scăpat de greutățile vieții. Românii dau morții un sens aparte și au înconjurat tradițiile de înmormântare cu o numeroase superstiții legate de înmormântare.

Unele dintre aceste superstiții au rolul de a alina durerea, altele alungă duhurile rele, altele ocrotesc familia îndurerată. Numeroase superstiții prevestesc moartea, iar altele au puterea magică de a chema sufletele pierdute. Ritualul pregătirii mortului și ritualul coborârii lui în pământ păstrează câteva superstiții legate de înmormântare pe care le-am moștenit din vremuri păgâne, de la vechii noștri daci, sau de la greci și romani, dar multe dintre ele încearcă să aline durerea și să dea o speranță celor care rămân în urmă.

Ritualul de înmormântare

Creștinii aprind imediat o lumânare sau o candelă la căpătâiul celui decedat și anunță preotul din parohie. Lumânarea are drept rol să îndrume sufletul către lumina lui Dumnezeu. Din acest moment, începe un adevărat ritual de pregătire a mortului și de rugăciuni pentru iertarea păcatelor sale, pentru ridicarea sufletului către Împărăția lui Dumnezeu.

Mortul trebuie spălat și uns cu ulei sfințit, pentru a se arăta la Judecata de Apoi curat și primenit. Este îmbrăcat apoi în haine albe, care reprezintă dorința răposatului de a fi iertat și primit la Domnul, iar peste acestea se pun și hainele civile care arată că, la judecata cea mare, răposatul va da seamă și pentru păcatele lui pământești.

Familia trebuie să aibă grijă să închidă ochii răposatului, semn că el se desprinde de lume și deșertăciunea ei. Fața se acoperă cu un zăbranic și se pune deasupra o cruce mică de lemn.

Mâinile răposatului se pun în cruciș pe piept, între degete se pune o cruce de ceară și pe piept o icoană. Pânza (zăbranicul) albă de pe faţă închipuie haina nevinovăţiei pe care a primit-o la botez. Cele trei lumânări şi statul (toiagul) puse pe piept închipuie trecerea din lumea întunericului la lumina vieţii, întru împărăţia Domnului Hristos.

Urmează alte pregătiri pentru slujba de înmormântare și apoi petrecerea răposatului către biserică și cimitir, unde este îngropat după regulile creștinești. Întregul ritual este unul complex, plin de simboluri care amintesc de credință, de iertarea păcatelor și de speranța ca sufletul celui mort să se înalțe la ceruri și să fie primit în Rai, acolo unde va avea viața veșnică.

Ritualul creștin de înmormântare este presărat și cu o mulțime de superstiții legate de înmormântare, pe care oamenii le păstrează de la o generația la alta, chiar dacă nu sunt acceptate de biserică.

Semne și prevestiri care anunță moartea

În credințele românești, toate aceste superstiții legate de înmormântare încep cu primele semne care pot anunța decesul cuiva apropiat. Se știe că românii se tem din vremuri vechi de cântecul cucuvelei. Dacă se aude cântatul ei sacadat pe lângă casă, oamenii se tem că cineva din casa respectivă își va pierde viața.

O superstiție similară este legată de corb. Se spune că, dacă trece un corb pe la fereastră sau cântă lângă casă, e semn de moarte.

De asemenea, dacă se sparge oglinda sau dacă se aude un ciocănit la ușă, dar nu este nimeni în prag, sunt semne rele care pot anunța moartea cuiva.  

Superstiții legate de înmormântare

Oglinzile

Încă de la apariția lor, oglinzile au avut o semnificație magică și se credea că sunt portaluri care fac trecerea dintre lumea noastră și lumea duhurilor. În multe regiuni din țară, în ziua în care moare cineva, se acoperă imediat toate oglinzile sau se întorc cu fața către perete, de teamă ca sufletul răposatului să nu rămână prins în oglindă.

În multe case de la țară, oglinzile erau adunate din casă și duse în pod, de teamă să nu le spargă cineva din greșeală. Cum priveghiul și pregătirile de înmormântare aduceau mulți oameni în casă, teama ca cineva să spargă o oglindă era destul de mare. Se credea că, dacă se sparge o oglindă, cât timp decedatul este în casă, cel care a spart-o avea să aibă o viață plină de ghinion și necazuri.

Firul de păr

Un obicei foarte răspândit înainte de înmormântare este acela de a smulge un fir de păr de la decedat și de a-l arunca în foc sau în apă. Se spune că acest gest permite sufletului să părăsească corpul și să meargă în lumea de dincolo. Totodată, se crede că, dacă firul de păr ar fi fost păstrat, ar putea fi folosit de vrăjitori pentru a face rău familiei decedatului.

Legarea mâinilor și a picioarelor

Pe vremuri se obișnuia să se lege mâinile și picioarele celui decedat cu o bucată de sfoară. Putea fi de ajutor, dacă acesta ar fi murit într-o poziție nefirească. Dar oamenii practicau acest obicei de teamă ca mortul să nu se întoarcă din groapă.

Există și un moment în timpul slujbei de înmormântare, în care preotul spune că trebuie dezlegat păcătosul. În acel moment, uneori, cineva din familie se apropia de sicriu pentru a tăia sfoara. Dar dezlegarea de care vorbește preotul nu are legătură cu trupul decedatului, ci cu sufletul lui care trebuie să se desprindă de lume și de păcate, pentru a urca la cer. Este o dezlegare simbolică și spirituală.

În unele zone, piedica sau sfoara cu care erau legate picioarele mortului se scotea înainte să fie lăsat în groapă. Familia avea grijă ca piedica să nu fie furată, deoarece exista temerea ca persoanele care se îndeletniceau cu vrăji și farmece puteau să fure piedica mortului și să o folosească în diverse ritualuri de magie neagră.

Banul

Superstiţii legate de înmormântare la români

În unele zone încă se mai păstrează obiceiul de a pune un ban pe pieptul răposatului, lângă cruce. Este un obicei străvechi, probabil moștenit de la greci, conform căruia răposatul va plăti cu banul respectiv intrarea pe lumea cealaltă. Această superstiție nu este deloc încurajată de biserică și preoții ne sfătuiesc să renunțăm la ea. Sufletul ajunge în Împărăția lui Dumnezeu după judecată, și nu prin intermediul unui ban.

Găina

În unele zone, mai ales în Moldova, după scoaterea mortului din casă, se dădea o găină cu „altița” de la colțul ușii și o căldare peste sicriu. Găina simboliza o cale ușoară spre ceruri a răposatului. Altița de la colțul ușii este un ștergar sau o pânză de doliu neagră care marchează decesul, astfel încât întreaga comunitate să știe că în acea casă s-a prăpădit cineva.

Oalele

Tot în lumea satului de demult, oamenii întorceau oalele cu fundul în sus, în casa în care era un mort. Se temeau că sufletul lui s-ar putea ascunde într-un vas, de teamă să părăsească lumea noastră. Este una dintre acele superstiții legate de înmormântare care nu se mai păstrează decât în unele zone foarte restrânse.

Și tot legat de oale, pe vremuri se spărgea o cană de lut, după ce era scos sicriul din casă. Așa credeau oamenii că sperie duhul răposatului să nu se mai întoarcă înapoi în casă și să bântuie pe cei rămași în viață.

Ziua înmormântării

Există o superstiție conform căreia nu este bine să stabilești înmormântarea într-o zi de luni. Oamenii se tem că orice este de rău augur lunea se poate repeta în următoarele zile. Era o vorbă din bătrâni care spunea că așa cum începi săptămâna, așa o termini. Oamenii se temeau să nu se petreacă și alte decese în familia respectivă, dacă se făcea înmormântarea într-o zi de luni.

Bineînțeles, ziua nu are nicio legătură mistică. Ziua înmormântării se stabilește cu preotul și conform priveghiului care este bine să fie ținut timp de trei zile.

Participanții la înmormântare

Una dintre cele mai puternice superstiții legate de înmormântare care mai dănuie și azi este aceea că soții nu trebuie să meargă împreună la o înmormântare. Se crede că acest lucru ar putea atrage o moarte dublă în familie sau ar putea aduce ghinion relației dintre soți.

Una dintre soluții ar fi ca unul dintre soți să participe la înmormântare, în timp ce celălalt rămâne acasă. Sau, dacă trebuie să meargă la înmormântare amândoi, este bine să meargă în momente diferite și să nu stea împreună.

Pomana peste groapă

În multe zone încă se mai păstrează obiceiul de a da un pachet sau un vas de pomană peste groapă. De obicei se dădea pomana peste groapă groparilor sau bărbaților care au ajutat la săpat. Această superstiție vine din teama că decedatul ar putea să părăsească groapa, dacă nu a primit de pomană în acest fel. Cu toate acestea, este o simplă superstiție, care nu are nicio legătură religioasă.

Cuțitul și furculița

Există credința conform căreia, dacă sunt lăsate cuțitul și furculița încrucișate pe farfurie după masa de pomană, acest lucru va împiedica sufletul decedatului să rămână în casă și să îl bântuie pe cel rămas în viață. Astfel, se crede că separarea cuțitului și a furculiței pe farfurii separate permite sufletului să se desprindă și să plece în lumea de dincolo în liniște.

foto: Shutterstock

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton