În orașul port Mariupol, situat la 50 de km de granița cu Rusia, au loc în perioada aceasta unele dintre cele mai sângeroase lupte din Ucraina. Potrivit datelor furnizate de oficialii ucraineni, de la începerea războiului din Ucraina și pănă acum, circa 80% – 90% dintre clădiri au fost bombardate de trupele lui Vladimir Putin.
Cei care au rămas în oraș sunt de-a dreptul îngroziți de ororile comise de armata rusească și fac tot posibilul să tragă un semnal de alarmă cu privire la încetarea războiului. Nadejda Sukhorukova este o femeie care trăiește în Mariupol și care postează în mediul online poveștile îngrozitoare pe care le trăiește în țara sa natală în această perioadă.
În urmă cu o zi, duminică, 20 martie, Nadejda a explicat într-o postare pe pagina sa de Facebook cum arată viața oamenilor din Mariupol.
Am ieșit afară pe stradă într-o pauză între bombardamente, să-mi plimb câinele. Cățelușa strănută, tremură și se ascunde după picioarele mele. Eu am o stare de somnolență permanentă. Curtea mea, plină altădată de povești, este acum tăcută și moartă. Nu-mi mai este frică să mă uit în jur.
Vis-a-vis de mine este o casa în flăcări. Focul a devorat cinci etaje din ea și acum îl mestecă încet și pe cel de-al șaselea. Focul arde îngrijit, ca într-un șemineu. Ferestrele cu rame negre au rămas fără geamuri. Din ele, ca niște limbi, cad perdelele. Privesc această imagine calmă și totodată blestemată.
Citeşte şi: O bunică din Ucraina a ucis opt soldați ruși cu prăjituri făcute în casă
Sunt sigură că voi muri în curând. E o chestiune de zile. În acest oraș toată lumea așteaptă să moară. Sper doar ca moartea să nu fie atât de înspăimântătoare. Acum trei zile un prieten al nepotului meu cel mai mare ne-a vizitat și ne-a spus că o bombă a lovit stația de pompieri în plin.
Salvatorii și-au pierdut viețile. O mână, un picior și capul unei femei au zburat în toate părțile. Îmi doresc ca părțile corpului meu să rămână pe loc, chiar și după explozia unei bombe aruncate din cer. Nu știu de ce, dar cred că este important.
Pe de altă parte, nu va fi nicio înmormântare în timpul luptelor. Așa ne-au spus polițiștii când i-am oprit pe stradă și i-am întrebat ce facem cu bunica moartă a prietenului nostru. Ne-au sfătuit să o punem pe balcon. Mă întreb în câte balcoane se află în acest moment cadavre întinse? – a scris femeia într-una dintre postările ei.
Citeşte şi: Reacția patronului Loro Piana după ce Vladimir Putin a purtat o geacă de peste 12.000 de euro produsă de firma lui
Nadejda Sukhorukova spune că este copleșită și îngrozită de ce se petrece acolo, dar nici măcar nu poate să plângă. Ea refuză să se uite atent la cadavrele care îi mai ies în cale uneori, de teamă să nu vadă pe cineva cunoscut printre ele.
La fereastra de la etajul trei văd chipul cuiva care mă urmărește. Se pare că a ajuns să-mi fie frică de oamenii vii. Câinele meu începe să urle și înțeleg că vor începe să tragă din nou. Am stat afară în timpul zilei și în jurul meu este o tăcere de cimitir. Nu sunt mașini, nu se aud voci, iar pe bănci nu sunt copii și bunici. Chiar și vântul a murit.
Sunt câteva cadavre pe aici. Stau întinși la marginile caselor și sunt acoperiți cu haine. Nu vreau să mă uit la ei. Mi-e teamă că voi vedea pe cineva cunoscut. Viața din orașul meu s-a mutat în subsoluri. Viața e ca o lumânare, nu ai cum să o scoți afară. La cea mai mică vibrație sau vânticel va veni întunericul.
Încerc să plâng dar nu pot. Îmi este milă de mine, de rudele mele, de soțul meu, de vecini, prieteni. Mă întorc în subsol și ascult acolo un sunet urât de metal. Au trecut două săptămâni și nu-mi vine să cred că a existat o altă viață.
Oamenii continuă să trăiască în subsoluri în Mariupol. În fiecare zi e din ce în ce mai greu să supraviețuiască. Nu mai au apă, mâncare, electricitate, nu pot nici măcar să iasă afară din cauza bombardamentelor. Oamenii din Mariupol trebuie să trăiască. Ajută-i. Spune-le povestea. Să știe toată lumea că uciderea oamenilor pașnici continuă – a continuat femeia.
Foto – Facebook
Ultima modificare martie 21, 2022 5:44 pm