Sfântul Ilie. Ce tradiții se respectă în ziua marelui prooroc

Sfântul Ilie Tesviteanul este unul dintre cei mai mari prooroci din Vechiul Testament, dăruit de la naștere cu harul miracolelor. El este prăznuit de Biserica Ortodoxă la data de 20 iulie, iar sărbătoarea Sf. Ilie este marcată în calendar cu cruce roșie.

Este zi mare de sărbătoare, pe 20 iulie, când Sfântul Ilie trece cu carul lui de foc pe cer și aduce ploaia binefăcătoare în zonele lovite de secetă. Sfântul Ilie a fost unul dintre mari prooroci din vremurile biblice, a cărui misiune a fost aceea de a îndruma evreii către credința în Dumnezeu. Încă de la naștere a fost însemnat cu focul divin și cu darul propovăduirii.

De ce poartă Sfântul Ilie numele de Tesviteanul

Conform scrierilor biblice, Ilie, pe numele lui ebraic Elijah (al cărui Dumnezeu este Jahve), s-a născut într-o familie de evrei înstăriți din cetatea Tesbi sau Tesba din Ierusalim. De la această cetate, a primit și el mai târziu numele de Sfântul Ilie Tesviteanul.

El a trăit cu aproximativ 800 de ani înaintea lui Iisus, pe vremea în care regatul Samariei, din care făceau parte și teritoriile Israelului de azi, erau conduse de regele Ahab.

Tradiția spune că, la nașterea lui Ilie, tatăl său ar fi văzut doi îngeri îmbrăcați în robe albe care au luat pruncul în brațe și l-au înfășat în scutuce de foc, apoi i-au pus pe buze o flacără miraculoasă. Conducătorii din Templu au considerat acesta un semn divin, un semn miraculos și i-au îndemnat pe părinții lui Ilie să îl crească în spiritul legii și să îl educe la cei mai buni profesori.

Proorocul Ilie și regele Ahab

Ilie a avut parte de o educație aleasă pentru acele vremuri și a deslușit de mic legile Thorei și învățăturile cele drepte transmise proorocilor de către Dumnezeu. Crescut în spirit creștin, el este totodată înzestrat cu darul propovăduirii și înfăptuiește miracole.

Dumnezeu însuși îl trimite la curtea Regelui Ahab care se închina zeului Baal cu misiunea de a aduce aici legile credinței. Ilie îl avertizează pe Ahab, că dacă nu renunță la idolii lui, Dumnezeu îi va pedepsi poporul cu o secetă și cu o foamete cruntă. Atât regele, cât și poporul lui Israel au nesocotit proorocirile lui Ilie, iar Dumnezeu a trimis o secetă cumplită, care a durat mai bine de trei ani.

Prigonit de mânia regelui Ahab, Ilie se ascunde în peșterile de lângă râul Cherit, în apropierea de apa Iordanului. Aici l-a trimis Dumnezeu, să stea departe de oamenii regelui, și tot aici  Dumnezeu trimite în fiecare zi o pereche de corbi care îi duceau de mâncare.

Când regele se arată dispus să renunțe la zeul Baal și să îmbrățișeze credința în Dumnezeu, Ilie îl învață să ridice un loc de jertfă pe muntele Carmel, unde să se închine adevăratului Dumnezeu. După trei ani de secetă, poporul lui Israel recunoaște că adevărata putere o deține Dumnezeu, cel care i-a scăpat de sclavia Egiptului și cel care i-a adus în pământul promis strămoșilor lor. Regele Ahab și supușii săi dărâmă templele închinate zeilor, renunță la idolatrie și la obiceiurile barbare pe care la aveau în acele vremuri și se întorc la credința cea dreaptă, către Dumnezeul lor Jahve.

Misiunea Sf. Ilie nu s-a încheiat

Confruntarea dintre regele Ahab și proorocul Ilie este relatată în Cartea Regilor din Vechiul Testament. Tot de acolo aflăm că Ilie nu a murit, ci a fost ridicat la cer într-un car de foc, tras de diavoli supuși, asupra cărora Ilie stăpânește cu un bici de foc. El este stăpânul furtunilor și al fulgerelor, al ploilor, dar și al secetei.

Tradiția biblică spune că Ilie trăiește în Împărăția lui Dumnezeu și că misiunea lui se va încheia când va lupta cu Antihristul la sfârșitul lumii.

Sfântul Ilie a mai fost văzut pe pământ pe Muntele Taborului, în ziua în care a avut loc Schimbarea la Față a Mântuitorului. El a fost zărit atunci de trei apostoli, de Petru, Ioan și Iacob.

Sfântul Ilie și carul lui de foc

Una dintre cele mai frumoase legende creștinești ne povestește cum a ajuns Ilie să se urce la cer într-un car de foc. După ce și-a încheiat misiunea și a îndreptat poporul lui Israel către credința cea dreaptă, Ilie a fost chemat în Împărăția cerului și un car strălucitor a fost trimis după el. Se presupune că acest car, condus de cai de foc, făcea parte din oștirea dumnezeiască.

În alte legende vechi, la carul de foc ar fi fost înhămați niște diavoli supuși, care erau trimiți în stăpânirea Sf. Ilie.

Carul de foc reprezintă patimile îndurate de proorocul Ilie pentru a ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, el reprezintă credința arzătoare, pasiunea pentru cele sfinte și pentru o viață ascetă și curată, care l-a înălțat la Dumnezeu.

O legendă spune că Sfântul Ilie era cam aprig la mânie și, stăpânit de diavol, el și-ar fi ucis părinții. Dar imediat s-a căit și s-a rugat la Dumnezeu să îl pedepsească și să îl ierte. Iar Dumnezeu a trimis carul de foc după el, i-a pus în mâini un bici fermecat cu care sfântul îi pedepdește pe dracii ascunși pe pământ. De aceea tună și fulgeră Sfântul Ilie pe cer, să îi trăznească pe dracii care i-au furat mințile și l-au păcălit să își omoare proprii părinți.

Tradiții și obiceiuri care se respectă de Sf. Ilie

Pentru români, Sfântul Ilie este sfântul care stăpânește ploaia și care alungă seceta, este un sfânt bun care ajută recoltele să crească în miezul verii, dar este și un sfânt răzbunător când aruncă din carul lui de foc tunete și fulgere, grindină și vânt puternic.

Ziua de 20 iulie, când este prăznuit Sfântul Ilie, este totodată și Ziua Aviației, marele prooroc fiind considerat patronul aviatorilor și tuturor celor care lucrează pe calea aerului.

Din vremuri vechi, ziua Sf. Ilie era așteptată și cu teamă, și cu bucurie, fiind o mare sărbătoare cu cruce roșie.

În dimineața zilei închinate acestui sfânt, femeile culegeau mere, care sunt considerate fructele Sf. Ilie, și le duceau la slujba de la biserică, alături de colivă. Tot în dimineața de 20 iulie, se culegea busuiocul și se punea la uscat în grindă sau la icoane, și se culegeau diferite plante de leac din care se fierbeau ceaiuri binefăcătoare.

De Sf. Ilie se mănâncă neapărat fructe bine coapte, să fii sănătos și voios tot anul. Iar gospodinele dau de pomană fructe proaspete copiilor, în amintirea copiilor decedați din familie.

Superstiții legate de ziua Sf. Ilie

Din vechime se spune că furtuna, tunetele și grindina sunt semne rele dacă se abat asupra muritorilor de rând chiar în ziua de 20 iulie. Oamenii se tem că Sfântul Ilie îi pedepsește pentru că s-au lăsat ispitiți de diavol.

Dacă tună de Sf. Ilie, atunci nu se mai face recolta pe ogoare și porumbul rămâne fără bob.

Dacă este furtună, se închid repede geamurile și ușile, să nu se strecoare înăutru vreun diavol care fuge de biciul sfâtului din carul de foc.

În această zi, se destupau prima dată stupii de albine și se culegea prima miere. Și tot în această zi, coboară de la munte prima dată ciobanii cu lapte și brânză de vânzare.

Iar dacă tună lung în ziua Sf. Ilie, oamenii se tem că fructele vor face viermi și vremea se va strica toată vara.

Cui îi spunem La Mulți Ani de Sfântul Ilie

• Ilie;
• Ilinca;
• Lică;
• Iliuță;
• Ilia;
• Lia;
• Elias;
• Eliana;
• Eliade;
• Ilieș;
• Iliuș;
• Iliev;
• Liana.