Scriere terapeutică – ce, cum, cine… pentru ce?

.

Am să caut să răspund, pe rând sau la toate aceste întrebări în același spațiu/timp.

Oricine poate scrie. Sau nu? Există câteva categorii de oameni cărora exercițiile de scriere terapeutică ar putea să li se potrivească mai mult decât  altora:

Cei care scriu de obicei. Orice. De la notițe, idei prinse în zbor, citate care par să exprime pe scurt viața și valorile lor, liste de cumpărături, de dorințe sau de obiective – până la versuri, povești, eseuri sau romane. Acești oameni sunt familiarizați cu acțiunea de a scrie, gesturile mâinii pe stilou sau tastatură sunt întipărite în circuitele lor neuronale. O fac oricum în mod spontan, iar scrierile lor rămân dovada momentelor trăite și visate. În timp și peste timp, recitind cele scrise, apar noi înțelegeri și stări care le îmbogățesc viața.

Cei care ar scrie, și care uneori își răsucesc în mine niște idei pe care ar vrea să le păstreze pentru mai multă vreme. Așa cum s-ar face dulceață sau zacuscă, pentru a fi savurate în timpul iernii, în momentele lipsite de inspirație. Doar că nu au avut ocazia până acum, nu au prins ideile la momentul potrivit și ele au zburat, lăsând în urma lor nostalgia cuvintelor nespuse. Acești oameni au nevoie de ocazia potrivită, și pentru ei acest cadru, al unui grup de scriere terapeutică e foarte potrivit.

Cei care nu au scris și nu s-au gândit până acum să scrie – și ar lua această invitație ca pe o provocare de a arăta lumii exterioare lumile lor interioare, până acum secrete.

Cei care au exersat scrierea creativă și acum ar dori să treacă la un alt nivel: acela al explorării conștiente a propriilor profunzimi pentru a da mai multă greutate personajelor lor.

Cei care au fost sau sunt angajați într-un proces terapeutic și vor să-și documenteze în scris propriile călătorii interioare – eroice sau firești, pentru a păstra peste timp amintirile creșterii copilului lor interior.

Cei care ar dori să înceapă o psihoterapie, dar încă nu îndrăznesc să se deschidă în fața unei alte persoane, indiferent cât de competentă și binevoitoare, și își explorează propriile probleme în scris. Aceste exerciții nu înlocuiesc în totalitate un demers psihoterapeutic, dar îl pot sprijini cu succes.

Desigur, în aceste categorii nu intră toată lumea. Dar asta nu înseamnă că există vreo contraindicație.

Text de Jeanina Cârstoiu, psiholog și lector la Fundația Calea Victoriei, unde susține Atelierul online de Scriere Terapeutică.

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton