Popularizat de către psihologul Dan Kiley, în 1983, sindromul lui Peter Pan se referă la adulţii care se comportă precum copiii sau adolescenţii şi nu sunt capabili să-şi asume responsabilitatea acţiunilor lor. Pe scurt, oamenii mari care nu vor să crească.
Potrivit studiilor, atât femeile, cât şi bărbaţii pot suferi de acest sindrom, dar se întâlneşte mai des în rândul persoanelor de sex masculin. Nu e uşor de diagnosticat, iar la prima vedere nu ai cum să-ţi dai seama. Sunt bărbaţi dezinvolţi, veseli, care par să se bucure de orice în viaţă şi te fac să te simţi foarte bine în compania lor.
Cum recunoşti sindromul Peter Pan
Pare sigur pe el, ba chiar arogant uneori, însă această atitudine nu ascunde decât nesiguranţa şi incapacitatea lui de a lua decizii. De fapt, este imatur emoţional şi îi este teamă că va greşi şi nu va fi iubit şi acceptat de cei apropiaţi. De aceea, nu de puţine ori recurge la minciuni, vorbeşte despre proiecte ambiţioase în care este implicat sau despre aventuri amoroase extravagante, exagerând faptele.
Simptome evidente de sindrom Peter Pan
Peter Pan cere şi critică şi nu consideră că trebuie să ofere sau să facă ceva. Este preocupat de propria persoană, de problemele lui şi nu-l interesează ce se întâmplă în jur, deşi pare foarte atent la ceea ce îi povesteşti. Se plânge tot timpul şi este convins că ceilalţi sunt responsabili pentru lucrurile negative din viaţa lui. Compromisul nu este în vocabularul lui uzual, reprezentând doar o piedică în calea libertăţii.
Viaţa cu sindromul Peter Pan
Când îl întâlneşti, crezi că e cea mai frumoasă poveste de dragoste pe care ai trăit-o. Este atent, vesel, atrăgător, te face să te simţi unică. Asta până când apare vreo problemă. Atunci îi vei vedea adevărata faţă. Incapabil să ia o decizie, va aştepta ca totul să se rezolve sau va da bir cu fugiţii. Când îi vei cere mai multă implicare în relaţie, responsabilitate sau vreun compromis, nu vei avea cu cine să te înţelegi. De aceea, bărbatul Peter Pan alege adesea partenere mult mai tinere, care nu au planuri pe termen lung şi care nu îşi dau seama de imaturi
Care sunt cauzele sindromului Peter Pan?
Se presupune că acest comportament are explicaţii în copilărie şi provine din lipsa de afecţiune. Peste ani, aceste persoane se simt la fel de neprotejate şi speriate de necunoscut. Preferă să rămână într-un cadru familiar cât mai mult timp, pentru că acolo alţii sunt factorii de decizie şi el nu e nvoit să fie responsabil. Este cazul bărbaţilor care nu vor să-şi întemeieze o familie când trec de 30 de ani şi rămân să locuiască la părinţi.
Ce putem face?
În fiecare dintre noi se ascunde, de fapt, un mic Peter Pan. O doză de candoare copilărească nu deranjează. Însă, acest sindrom îi afectează şi pe cei care sunt apropiaţi de un astfel de bărbat. Nu poţi avea încredere în el şi, deşi îţi spune că totul va fi bine, descoperi când te aştepţi mai puţin tot felul de consecinţe ale imaturităţii lui. Pot fi probleme referitoare la aventuri de o noapte sau legate de aspecte financiare. Ce poţi face este să-l forţezi să accepte realitatea.