Psalmul 50 al lui David. Psalmi de pocăință din Biblie

Psalmul 50 este unul dintre psalmii de pocăință și iertare scris după proorocul David. Este un psalm care alină sufletele celor care știu că au greșit și așteaptă iertarea lui Dumnezeu.

Psalmul 50 face parte din Psaltirea lui David, una dintre cele mai citite cărți din Vechiul Testament. Creștinii spun că psalmul 50 care are menirea să ușureze sufletul și o conștiință împovărată ajută la tămăduirea rănilor sufletelui.  

Când se citește Psalmul 50

Citirea acestui psalm, care este o odă către Dumnezeu și totodată o mărturie de credință și pocăință, este indicată în vremurile grele, când sufletul trece prin mari frământări. Creștinii care își recunosc păcatele sunt pe jumătate iertați. Cu atât mai mult cei care se pocăiesc și care cred cu adevărat în Dumnezeu, dar au făcut greșeli și au rătăcit drumul.

”Întoarce fața Ta de la păcatele mele/ Și toate fărădelegile mele șterge-le” este rugăciunea din psalmul 50 care vorbește despre speranța credinciosului în iertare și despre încrederea lui în bunătatea, dreptatea și iubirea lui Dumnezeu către oameni.  

• Vezi și ce este Psalmul 142 din Psaltirea lui David

Psalmul 50 – versuri

Miluiește-mă, Dumnezeule,

După mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale 

Șterge fărădelegea mea.

Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea

Și de păcatul meu mă curățește.

Că fărădelegea mea eu o cunosc

Și păcatul meu înaintea mea este pururea.

Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut,

Așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale

Și biruitor când vei judeca Tu.

Că iată întru fărădelegi m-am zămislit

Și în păcate m-a născut maica mea.

Că iată adevărul ai iubit;

Cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale 

Mi-ai arătat mie.

Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți;

Spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.

Auzului meu vei da bucurie și veselie;

Bucura-se-vor oasele mele cele smerite.

Întoarce fața Ta de la păcatele mele

Și toate fărădelegile mele șterge-le.

Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule

Și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.

Nu mă lepăda de la fața Ta

Și Duhul Tău Cel Sfânt nu-l lua de la mine.

Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale

Și cu duh stăpânitor mă întărește.

Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale

Și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.

Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule,

Dumnezeul mântuirii mele;

Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

Doamne, buzele mele vei deschide

Și gura mea va vesti lauda Ta.

Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat;

Arderile de tot nu le vei binevoi.

Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit;

Inima înfrântă și smerită

Dumnezeu nu o va urgisi.

Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului,

Și să se zidească zidurile Ierusalimului.

Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot;

Atunci vor pune pe altarul Tău viței.