Psalmul 142 din Vechiul Testament este una dintre cele mai sugestive și puternice rugăciuni, scrisă după proorocul și împăratul David. Biblia spune că David nu știa carte, iar psalmii pe care i-a lăsat au fost insuflați chiar de Dumnezeu.
Psalmul 142 este un psalm al speranței, al încrederii și al credinței. Prin acest psalm, credincioșii cer iertare și sprijin lui Dumnezeu împotriva dușmanilor lor. Este un psalm care liniștete sufletul și insuflă încredere celui care îl rostește, în speranța că va avea ajutorul lui Dumnezeu în necazurile cu care se confruntă și împotriva celor care îi pun piedici și îi amărăsc viața.
Când se citește psalmul 142
Mulți credincioși citesc psalmul 142 când se confruntă cu necazuri mari și mai ales cu oameni vrăjmași, care le pun piedici, îi înșală, îi mint și îi duc în greșeală. Credinciosul se roagă și îi cere ajutorul lui Dumnezeu să îi lumineze mintea și calea, să îi ierte greșelile și să îndepărteze dușmanii.
Arată-mi calea pe care voi merge,/ Că la Tine am ridicat sufletul meu/ Scapă-mă de vrăjmașii mei, / Că la Tine alerg, Doamne/ Învață-mă să fac voia Ta,/ Că Tu ești Dumnezeul meu.
Aceste versuri exprimă esența psalmului 142 scris după David, prin care credincioșii cer sprijin și mai ales își reînnoiesc legământul de credință față de Dumnezeu. Ei arată, astfel, că numai puterea lui Dumnezeu îi poate ajuta să iasă la liman, să își învingă slăbiciunile și temerile și să răzbată când cei din jur le fac rău.