Lecții de viață, sfaturi de bun simț și vorbe înțelepte, cele mai bune proverbe românești au fost din cele mai vechi timpuri primul ghid de conduită morală în societate. Mulți dintre noi le folosim zilnic și ne ghidăm în continuare după cele mai îndrăgite proverbe românești să punem în lumină defectele și calitățile oamenilor, soluțiile și răspunsurile de care avem nevoie.
Cuprins
- 1 Proverbe românești îndrăgite
- 2 Proverbe românești despre dragoste, familie și căsnicie
- 3 Proverbe românești despre muncă, hărnicie și lene
- 4 Vorbe românești cu tâlc despre prieteni și prietenie
- 5 Proverbe românești despre bani și avere
Iată una dintre cele mai bune compilații de proverbe românești îndrăgite, zicale și sfaturi din bătrâni despre tot felul de situații din viața noastră, despre familie, despre dragoste, despre muncă și avere. La fel ca multe alte tradiții românești, proverbele au fost păstrate cu drag în cultura noastră populară!
Cuprins
Proverbe românești îndrăgite
La plăcinte, înainte, la război, înapoi.
După război mulți viteji de arată.
Scumpul mai mult păgubește.
Pământul rodește unde mâna muncește.
Nu lăsă pe mâine ce poți face azi.
Apa trece, pietrele rămân.
Bine faci, bine găsești.
Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.
Acul este mic, dar scumpe haine coase.
Omul nepăţit, chiar văzând nu vede.
Îndoaie-te ca trestia şi vântul nu te va rupe.
Nu e bun ce e bun, ci e bun ce-mi place mie.
Adeseori drumul ce vrei să-l scurtezi e cel mai lung.
Cel ce pierde drumul e bucuros şi de cărare.
Cel târziu la mânie e mai mare decât un viteaz.
Cine se teme de moarte şi-a pierdut viaţa.
Cum e turcul și pistolul.
Vinde pielea ursului din pădure.
Fă-te frate cu dracul până treci puntea.
Să fii domn e o întâmplare, să fii om e lucru mare.
Ziua bună se cunoaște de dimineață.
Vorbești de lup și lupul la ușă.
Vrabia mălai visează, iar calicul praznicul.
Trei lucruri nu știe omul: când se naște, când îl ia somnul și când moare.
Rabdă inimă și taci, că n-ai alta ce să faci.
Rabdă suflete cât poți, nu-ți da taina către toți.
Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul!
Pofta vine mâncând.
Râde prostul de neghiob.
Să stăm strâmb și să judecăm drept.
Unde nu intră soarele pe fereastră, intră doctorul pe ușă.
Urma scapă turma.
Toamna se numără bobocii.
Nu toate muștele fac miere.
Ochii care nu se văd se uită.
Prietenul la nevoie se cunoaște.
Vorba dulce, mult aduce.
Meseria e brățară de aur.
Dacă tăceai, filosof rămâneai.
Cu răbdarea treci marea.
Cine nu încearcă, nici nu câștigă.
Vorba e de argint, tăcerea de aur.
Cine se scuză se acuză.
Surdul nu aude, dar le potrivește.
Vorba lungă, sărăcia omului.
Peștele de la cap se-mpute.
Să stăm strâmb și să judecăm drept.
Buturuga mică răstoarnă carul mare.
Cine se-aseamănă, se-adună.
A fi prins cu cioara vopsită.
Unde-s mulți, puterea crește.
Bate fierul cât e cald.
Bunul gospodar își face vara sanie și iarna car.
Proverbe românești despre dragoste, familie și căsnicie
La căsătorie, ca la loterie: o mie pierd și unul abia nimerește.
Cine caută nevastă fără cusur, neînsurat rămâne.
Dragostea nu numai prin cuvinte, ci mai mult prin fapte să ți-o arăți.
Dragostea de un se-ncepe? De la ochi, de la sprâncene, de la sân cu drăgănele.
Dragoste cu sila nu se poate.
În dragoste și în domnie, nu încape tovărășie.
Dragostea cea veche îți șoptește la ureche.
Dragostea înțelege toate limbile.
Unde este frică, nu încape dragoste.
E greu să-l osândești pe cel pe care îi iubești.
Când sărăcia intră pe ușă, iubirea zboară pe fereastră.
Dragostea face pe om orb și surd.
Inimii nu i se poate porunci.
Gelozia este sufletul iubirii.
Bărbatul iubește cu capul, femeia cu inima.
În iubire, orice suferință, durere este ușoară.
Dragostea, necazurile și banii nu pot fi secrete. În curând, se trădează pe ele însăși.
Dragostea prostește pe cei bătrâni și înțelepțește pe cei tineri.
Dragostea îi oarbă, dar căsătoria îi găsește leacul.
Cei care trăiesc aceeași virtute se iubesc.
Cine știe să iubească n-a făcut pe nimeni să sufere.
Nu natura face frumoasă femeia, ci dragostea.
Iubirea adevărată nu rămâne ascunsă.
Unde este dragoste multă, este și urâciune multă.
Nimeni să nu se bage între soț și soție.
Soția bună face soțul bun.
Rufele murdare se spală în familie.
Rudă la vreme de nevoie se cunoaște.
Cel care n-are mama și cel care are nevastă rea de gură se simt în casă ca în pădure.
Bărbatul ține cheia ușii, dar fereastra e deschisă.
Fiecare pasăre își iubește cuibul.
A fost stâlpul casei și acum a ajuns poprea.
Fata căută un băiat frumos, mama căută o familie bună.
Ca să fii liniștit în căsnicie, să nu stai laolaltă cu neamurile.
Când te binecuvântează părintele poți urca cu bine și muntele.
Cămașa copilului arată ce mama are.
Teme-te mai mult de pizma rudei decât de a străinului.
Ascultă învățătura tatălui tău și nu uita povețele maicei tale.
Ai copii, ai grijuri mii, iar cel care nu are, cu dorul lor moare.
Bărbatul după muiere și copilul după mama se cunoaște.
Cine nu e supus părinţilor săi, nu e sincer sau credincios nici cu prietenii.
Toată pasărea își are odihnă în cuibul ei.
Proverbe românești despre muncă, hărnicie și lene
La omul harnic se uită sărăcia pe fereastră, dar nu îndrăznește să intre.
Munca lungește viața, lenea o scurtează.
Cel ce începe multe nu isprăvește nimic.
La treabă se vede omul ce poate.
Alergătura multă, treaba puțină.
Omul nu se pricopseşte până nu munceşte.
De muncit nu te pune să muncești, dar nici la masă nu te cheamă.
Pâinea agonisită cu sudoare are gust bun.
Pământul rodește unde mâna muncește.
Nu lăsă pe mâine ce poți face azi.
Ce facem de bunăvoie e ușor de făcut.
Omul e dator să muncească, să nu-l găsească moartea șezând.
Munca sfințește locul.
Nimeni nu s-a-mbogățit pe munca cinstită.
Nimic nu-i fără osteneală.
Cine nu lucrează vara, n-are ce mânca iarna.
De unde muncești, de-acolo trebuie să mănânci.
Vorbe românești cu tâlc despre prieteni și prietenie
Prietenul la nevoie se cunoaște.
Ferește-mă, Doamne, de prieteni, că de dușmani mă feresc singur.
Prietenia îndoieşte lucrurile şi îndulceşte necazurile.
Niciodată pentru un prieten nou nu lepăda pe cel vechi.
Drumul către casa unui prieten nu este niciodată lung.
Prietenul adevărat, avere nepreţuită.
Cine căută un prieten fără defecte va rămâne singur.
Ţine minte, un prieten bun este greu de găsit.
Alegeţi prietenii ca şi cărţile: puţini, dar buni.
Mai bine fără prieteni decât cu prieteni răi.
Prietenii rămân prieteni. Cei care nu rămân, înseamnă că n-au fost.
Cine are un prieten bun nu mai are nevoie de oglindă.
Calul bun se cunoaște în mers, omul bun se cunoaște în prietenie.
Prietenii adevăraţi îţi spun defectele verde în faţă.
Orice să fie nou, numai prietenul să fie vechi.
Proverbe românești despre bani și avere
Banii n-au ochi să vadă pe ce îi dai.
Niciodată să nu-ţi cheltui banii înainte de a-i avea.
Banii nu aduc învăţătura, dar învăţătura aduce banii.
Banul ascuns în pământ, nici creşte, nici rodeşte.
Banul are trecere în orice curte.
Bani să fie, că loc pentru ei – destul.
Banii nu cresc în pom.
Banul e rotund: se rostogoleşte până îşi găseşte stăpân.
Cine are bani n-are minte. Cine are minte n-are bani.
Banul e ochiul dracului.
Banul face din om neom.
Banul nu are coadă. Dacă îl arunci, nu ai de ce să-l mai apuci.
Ai bani – Ai prieteni. N-ai bani – N-ai prieteni.
Prea multă bogăţie prosteşte oamenii.
Numai atunci când ultimul copac va muri, ultimul rău va fi otrăvit şi va fi prins ultimul peşte, ne vom da seama că banii nu pot fi mâncaţi.
Chiar dacă ai foarte mulţi bani, dacă nu eşti darnic, te numesc sărac.
Cu bani poţi cumpăra un ceas, dar nu poţi cumpăra timpul.
Poţi cumpăra cu bani o carte, dar nu şi cunoaşterea.
Banii nu se culeg de la trunchi, ca surcelele.
Un prost poate câştiga bani, dar numai un întelept îi poate păstra.
Banul e o mică roata, ce-nvârteşte lumea toată.
Banul e ca murdăria pe mâini; când te speli, se duce.
Nu te casători pentru bani. Îi poţi împrumuta mai ieftin.
Banul face bani.
Ai parale, ai scăpare.
Poţi cumpăra sânge cu bani, dar nu şi viaţa.
Ban pe ban clădeşte casa.
Prietenul omului e buzunarul său.
Banii se socotesc, pâinea se cântărește.
Ultima modificare octombrie 24, 2022 11:07 am