Lăsata secului pentru Postul Crăciunului. Ce tradiții respectă creștinii!

.

Noiembrie este luna în care începe Postul Crăciunului care va dura până pe data de 24 decembrie. Află când este Lăsata secului pentru Postul Crăciunului, ce semnificație are în tradiția creștină și ce obiceiuri respectă românii de Lăsata Secului.

Calendarul creștin ortodox pentru luna noiembrie adună numeroase sărbători îndrăgite de români și marchează totodată Postul Crăciunului. Lăsata secului pentru Postul Crăciunului este o zi deosebită din luna noiembrie, cu numeroase semnificații creștine, cu obiceiuri vechi, dar și superstiții din moși-strămoși.

Lăsata secului pentru Postul Crăciunului 2023 se ține marți, pe data de 14 noiembrie, când este totodată prăznuit Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus Hristos. Ziua de 14 noiembrie, așa cum știe orice credincios, este ultima zi în care se mai pot mânca alimente de dulce, și anume brânză, lapte și ouă, dar mai puțin carne.

Ce înseamnă Lăsata secului pentru Postul Crăciunului

În fiecare an, postul Crăciunului începe imediat după ziua de Lăsata secului care se ține pe data d 14 noiembrie. Așadar, Postul Crăciunului începe din 15 noiembrie și se ține până pe 24 decembrie seara.

Lăsata Secului este ultima zi în care mai poți găti și servi alimente de dulce, mai ales lapte, brânză, unt și ouă. Conform tradiției, de Lăsata secului nu este bine să mai consumi nimic din carne, nici măcar pește. Este ziua care precede postul și în care creștinii se pregătesc atât spiritual, cât și alimentar pentru a ține postul lung până la Nașterea Domnului.

De Lăsata secului se renunță la carne, iar de a doua zi, din data de 15 noiembrie, se renunță la toate alimentele de dulce, deopotrivă la brânzeturi și ouă.

De obicei, Lăsata secului pentru Postul Crăciunului este o zi obișnuită, în care putem consuma orice aliment. Dar, dacă ziua de 14 noiembrie pică într-o zi de miercuri sau de vineri, atunci Lăsata Secului se ține cu o zi înainte pentru a lăsa creștinii să se mai bucure de câteva preparate de dulce înainte de Postul Nașterii Domnului.

Ce reprezintă expresia ”lăsata secului”

Toate cele seci sau ”secul” de care trebuie să ne lăsăm înainte de a intra în post reprezintă nu doar preparatele de dulce, ci toate tentațiile și plăcerile vieții de rând. De Lăsata secului trebuie să ne lăsăm de obiceiurile care sunt considerate păcătoase. Pe lângă faptul că vom renunța la mâncărurile grase și grele, la alcool și țigări, trebuie să încercăm să ne lăsăm de tot ceea ce nu face deloc cinste unui suflet de creștin: bârfa, invidia, răutatea, ambiția, orgoliul sau puterea.

Postul înseamnă deopotrivă curățenia trupului prin mâncăruri ușoare (fără alimente obținute prin sacrificarea animalelor), dar și curățenia sufletului și a spiritului printr-un cuget luminat, prin gânduri bune și fapte generoase.

Deși cuvântul „sec” din sintagma „lăsatul secului” este înțeles ca fiind sinonim cu ideea de uscat sau lipsit de grăsime, liturgistul Badea Cireșanu afirmă că acesta provine, mai degrabă, din deformarea expresiei „lăsatul seculului”, în care „seculul” este chiar secolul, adică veacultimpul secularlumesc. Astfel, pe lângă postul alimentar, cu bucate uscate, suntem chemați să lăsăm viața seculară și preocupările noastre lumești, notează Doxologia.ro

Tradiție veche, încă din secolul al VII-lea

Lăsata Secului este o rânduială cu o tradiție foarte veche, din primele secole ale bisericii creștine. Încă din secolul al VII-lea după Hristos, Împăratul roman Heraclius I a impus o perioadă neutră, timp de o săptămână înaintea postului Paștelui, în care să se consume doar lactate, dar fără carne. Decizia împăratului a fost luată pentru a împăca două tabere mari de învățați creștini. Unii susțineau că Postul Paștelui trebuie să dureze șapte săptămâni, ceilalți insistau ca Postul să dureze opt săptămâni. Împăratul a decretat o perioadă neutră, în care creștinii renunțau treptat la bucatele din carne și se pregăteau spiritual pentru post prin abstinență și rugăciune.

Așadar, încă din veacul al VII-lea a fost instaurată o săptămână de pregătire înaintea Postului Paștelui, obicei care s-a moștenit ulterior la începutul Postului dinainte de Crăciun. Cu toate acestea, Lăsata secului pentru Postul Crăciunului durează doar o zi și a fost stabilită de biserică pe data de 14 noiembrie.

Lăsata secului a fost stabilită și pentru celelalte posturi din an, așa cum este Postul Sfintei Marii sau Postul Sfinților Petru și Pavel.

Lăsata secului și Sf. Apostol Filip

În luna noiembrie, Lăsata secului pentru Postul Crăciunului este trecută în calendarul ortodox pe data de 14 noiembrie, când este prăznuit și Sf. Apostol Filip. În tradiția populară aceasta zi este cunoscută drept Filipii de toamnă.

Sf. Apostol Filip este cunoscut pentru credința lui puternică în Iisus încă din copilărie. El este originar din Betsaida, din același sat cu apostolii Petru și Andrei. El a fost îndrumat de mic copil către învățătura cea sfântă și l-a așteptat cu mare speranță pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu cel promis să mântuiască sufletele credincioșilor.

Fiind învățat și cucernic, el și-a păstrat fecioria și a urmat o viață de plină de credință. Când Iisus Hristos l-a întâlnit, El i-a cunoscut pe dată sufletul și L-a chemat alături de apostolii lui.

Sf. Filip are o semnificație deosebită pentru români, deoarece el a ajuns pe meleagurile noastre urmându-l pe Sfântul Apostol Andrei și răspândind credința creștină în Dobrogea.

Cel mai vechi izvor care atestă propovăduirea Sfântului Filip în Scitia este Calendarul gotic: ziua de 15 noiembrie era consacrată cinstirii lui, cu precizarea că a murit la Hierapolis, la vârsta de 87 de ani, martirizat pentru credința lui creștină.

Filipii de toamnă – tradiții uitate la Lăsata secului

În calendarul popular al vremurilor trecute, martiriul Sf. Apostol Filip a dat naștere unor legende și povești pline de tâlc. Pentru oamenii simpli din popor, care aflaseră de apostolii rătăcitori din Dobrogea, Filipii erau șase frați foarte săraci, dar înzestrați cu puteri magice. Se spunea că ei puteau să schimonosească și să pocească pe cei care nu țineau cont de învățăturile lor și nu le țineau zilele.

Iar zilele Filipilor, numite Filipii de toamnă, începeau pe 14 noiembrie și se țineau până pe 21 noiembrie, când era ziua Filipului șchiop. Biserica a înlocuit ziua Filipului Șchiop cu sărbătoarea Intrării în biserică a Maicii Domnului. Dar, multă vreme, oamenii simpli de prin sudul țării și din Moldova țineau zilele Filipilor de toamnă.

Conform tradiției, se țineau câte doi, trei sau chiar toți cei șase Filipi, iar în zilele respective nu se muncea și nu se lucra nimic în gospodărie. Femeile și bărbații țineau Filipii deopotrivă, iar când copiii lor se căsătoreau și plecau de acasă le dădeau câte o zi în care să țină un Filip, drept zi în care nu se făcea nimic. Nurorile erau obligate să țină toți Filipii pe care îi țineau soacrele, iar dacă o femeie avea mai multe fete, putea să le dea toți Filipii.

De obicei, Filipii de toamnă se țineau trei zile – pe 12, 13 și 14 noiembrie. Prin alte zone, Filipii se serbau patru – cinci zile, însă nu una după alta. Filipii erau văzuți ca niște sfinți protectori ai casei. Aceștia erau în număr de unu, doi, trei sau chiar șase, protectori ai casei și ai familiei, pe care femeile măritate sau rămase văduve țineau sărbătoarea îi cinsteau ca pe niște sfinți apostoli.

Existau și obiceiuri complexe în familiile de altădată. Astfel, când fata, măritându-se, părăsea casa părintească, iar mama ei rămânea fără altă fată și murea fără noră, atunci tânăra își lua și ținea și Filipii mamei sale sau ai casei părintești, pe lângă cei ai soacrei. În felul acesta au ajuns Filipii la un număr de șase, după cum descrie etnologul T. Pamfile.

Obiceiuri la Filipi și superstiții de Lăsata Secului

Tradițiile vechi s-au împletit din cele mai vechi timpuri cu obiceiurile magice. De Lăsata secului pentru Postul Crăciunului, se spunea că umblă lupii și strigoii, iar Filipii aveau menirea să apere casa și vitele omului de lupi și de nălucile rele. Poveștile spuneau că Filipii au fost aruncați în groapa cu lupi pentru credința lor creștină, dar au învins fiarele sălbatice și au ieșit nevătămați. De atunci, ei erau considerați un fel de stăpâni ai lupilor.

Femeile țineau zilele de Filipi cu sârguință și le cinsteau ca pe niște sărbători mari. Altfel, se temeau că lupii vor ataca oile și vacile, ba chiar se temeau pentru ele și pentru copii lor să nu fie urmăriți de strigoi.

În zilele Filipilor, se lipea gura sobei cu pământ nou, ca să se lege și gura lupului. Gospodina n-avea voie să măture prin casă sau să dea gunoiul afară. Prin unele părți, se mătura noaptea și gunoiul se ținea strâns după ușă trei zile, după care se ardea și, apoi, se arunca afară. De asemenea, gospodina n-avea voie să coasă, mai ales cu roșu, să împungă în piele sau să ia acul ori alt lucru ascuțit în mână. Ea nu trebuia să macine, să toarcă, să pieptene lâna sau să dea ceva cu împrumut.

De Lăsata secului, după zilele de Filipi, gospodinele găteau ultima dată bucate de dulce, apoi spălau bine oalele și tacâmurile și le puneau la uscat în pod. Ele scoteau alte vase și tacâmuri curate pentru perioada postului, să gătească în oale în care nu a fiert niciodată carne. Acest obicei se numea Spolocania, iar în ziua de Lăsata secului se adunau femeile la clacă, se duceau finele la nașe și nurorile la soacre, să mănânce ultimele bucate de dulce, să bea vin și să lucreze împreună.

În unele zone se țineau petreceri mari de Lăsata secului pentru postul Crăciunului, iar flăcăii umblau după fete pe la șezători. Seara se aprindeau focuri și se strigau tinerii necăsătoriți, să aibă noroc pentru anul viitor.

Foto: 123rf.com

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton