Dintotdeauna visele au fost percepute ca semne divine, prevestind tragedii sau, dimpotrivă, clipe fericite ale celui care nu poate avea un somn liniştit. Ce sunt visele, de fapt?
Nimeni un ştie de ce visăm. La începutul secolului al XX-lea, oamenii de ştiinţă erau de părere că visam din cauza acumulărilor cerebrale, de peste zi, de acid lactic, dioxid de carbon şi colesterol. Pe scurt, se credea că visele sunt o funcţie a procesului de eliminare care are loc în timpul somnului. Astăzi, aceste idei sunt combătute. Chiar şi Aristotel, care a spus că visele ţin de legătura umană cu
condiţia lui divină, avea (puţin) dreptate, doar că nu este vorba despre divinitate, ci despre o altă latură
necunoscută nouă.
În secolul al XXI-lea se crede că visele sunt modalitatea corpului de a refula încordarea cu care ne încărcăm din cauza întâmplărilor de peste zi. Visele sunt ”groapa” în care creierul ”aruncă” amintirile de care nu are nevoie.
Mintea umană e… un univers!
Probabil că toată lumea ştie că mintea umană e compusă din conştient, subconştient şi inconştient. Ceea ce nu ştim este că visele provin din inconştient. Acesta este motivul pentru care, atunci când ni le amintim, ne iau prin surprindere. De exemplu, când visezi celebra scenă în care cazi de la înălţime într-o groapă fără fund, explicaţia este următoarea: pe parcursul zilei ţi s-a întâmplat ceva care a născut în tine nu numai frustrări, dar şi frica de a nu putea duce la bun sfârşit acel ceva. Iar imaginile din vis sunt felul inconştientului de a te atenţiona că a resimţit şi el neliniştea ta.
Semnale din ”cer”?
Unii dintre noi cred că visele sunt semne divine, de care ar trebui să ţinem cont. De aceea acţionează în conformitate cu visele lor şi acceptă (chiar îşi doresc) să le influenţeze starea de spirit. De exemplu, dacă, la nivel inconştient, îţi doreşti o familie numeroasă, atunci vei visa fie că ai o familie numeroasă şi fericită, fie că eşti singură pe o insulă pustie. Visele se clădesc în funcţie de cât de stabil sau fluctuant este inconştientul tău.
CÂT ŞI CÂND VISĂM?
Se pare că în timpul somnului visăm cu o regularitate de 90 de minute, iar cele mai lungi vise pot ajuge până la 30 de minute. Dimineaţa se derulează cele mai lungi dintre ele, dar creierul nu are capacitatea să îţi amintească decât 2-3 minute, de la final. Dacă trezirea este bruscă şi provocată de lumină, atunci rar ne mai amintim ceva din visul de dimineaţă.