Focul lui Sumedru. De unde vine tradiția și ce obiceiuri se păstrează de Focul lui Sumedru

În lumea satului, toamna cea blândă și bogată se încheie cu Focul lui Sumedru, o tradiție frumoasă care se mai păstrează și azi prin Argeș și Dâmbovița sau pe lângă Brașov. Află când se ține Focul lui Sumedru și ce semnificații are această sărbătoare în tradițiile românești.

Turiștii sunt invitați în fiecare an la Focul lui Sumedru în celebra localitate Bran, unde bogăția toamnei se sărbătorește cu brânză proaspătă, cu țuică fiartă și cu fructe proaspete.

În multe localități din Argeș și Dâmbovița, prin Moldova sau pe lângă Brașov se ține încă această sărbătoare care marchează sfârșitul toamnei calde și începutul zilelor reci și întunecate de iarnă.

Importantă sărbătoare locală, care învie tradiții uitate, Focul lui Sumedru mai poartă numele de Focul de Sânmedru, Focurile lui Sânmedru sau Ziua Soroacelor. Iar noaptea în care se aprind aceste focuri ritualice este noaptea de 25 către 26 octombrie, înaintea praznicului Sfântului Dimitrie, izvorâtorul de mir.  

Vedetele din România au strălucit la Festivalul Mamaia 2024. Wow, ce ținute! GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Tradiție de peste două mii de ani

Focurile de Sânmedru se aprind de peste două mii de ani la trecerea dintre cele două anotimpuri și s-au păstrat în tradițiile populare din vremurile dacilor. Rămășiță a ritualurilor și obiceiurilor strămoșești, aprinderea focurilor se mai face încă în multe sate din regiunile subcarpatice, pe lângă Bacău și Brașov, în Vâlcea, Argeș sau Brașov. Iar în zonele turistice, tradiția a devenit tot mai populară în ultimii ani și tot mai atractivă.

Numele acestei tradiții, Sumedru sau Sânmedru, este un derivat popular din numele Sfântului Dumitru. El s-a impus treptat după ce biserica creștină a suprapus praznicul Sfântului Dumitru peste sărbătorile străvechi care marcau desfrunzirea pădurilor și începutul iernii.

Maria de la Insula Iubirii, vacanță de vis în Grecia, cu noul iubit. A uitat de Dany Boy, de Marcel și de ispita Beni / FOTO

Recomandarea zilei

Semnificațiile străvechi ale sărbătorii

În seara care precede praznicul Sf. Dumitru, la marginea satelor, flăcăii înalță ruguri de foc în care aruncă câte un trunchi gros de copac, tăiat din pădure. Se adună vreascuri uscate, paie și coceni de prin curți și livezi, iar când focul se întețește, se aruncă în flăcări un trunchi gros de brad sau de stejar.

Copacul este simbolul unui zeu străvechi al naturii, care moare toamna târziu și reînvie în fiecare primăvară, înfrunzind pădurile și câmpurile. Focurile ritualice au menirea să ardă tot ce s-a ofilit și s-a uscat la finalul verii, pentru a curăța ogrăzile, livezile și câmpurile, astfel încât natura să reînvie mai bogată în anul următor.

Rugul de foc era, poate, în vremea dacilor, un rug funerar închinat zeului care se purifica prin foc și prindea puteri pentru noul an agrar. Toată comunitatea participa la aceste focuri ritualice. Femeile aduceau nuci, mere, pâine și plăcinte coapte pe vatră să le împartă copiilor și tinerilor care vegheau focul.

Iar, când focul se potolea și vreascurile se făceau tăciuni, fiecare gospodină lua cenușă pe care o ducea la rădăcina pomilor de acasă, să fie protejați de gerul iernii și să facă roade mai bune anul următor.

Semnificațiile vechi ale acestei sărbători populare s-au pierdut, s-au contopit cu obiceiurile creștine care însoțesc praznicul Sf. Dumitru, dar focul lui Sumedru arde încă în multe localități la final de octombrie. Ba chiar s-a transformat într-o atracție turistică și a devenit prilej de sărbătoare, cu must proaspăt, cu grătare și bunătăți de toamnă.

Focul lui Sumedru sau Ziua Soroacelor

În vechiul calendar al păstorilor, ziua lui Sumedru este ziua Soroacelor, adică ziua în care păstorii trebuiau să se achite de datorii. La Focul lui Sumedru, coborau păstorii cu oile din munte și aduceau brânză, caș și lână, așa cum era sorocit din primăvară, când urcau cu oile la păscut.

Odinioară se spunea în popor că ”la Sângiorz, se încaieră câinii, iar la Sumedru, se bat stăpânii”. Vorba aceasta însemna că primăvara, la Sfântul Gheorghe (pe 23 aprilie), se adunau turmele de oi de prin sate și câinii săreau la bătaie, fiecare pentru turma lui. Tot atunci, ciobanii își făceau soroacele cu țăranii care le dădeau oile în grijă. Când coborau din munte, toamna, la Sumedru, ”se băteau stăpânii”, dacă ciobanii nu respectau înțelegerea făcută primăvara și nu le aduceau oamenilor brânza și lâna cuvenită.

Sângiorzul și Sumedru erau, în vremurile vechi, două momente importante din calendarul popular, legate de transhumanță și de obiceiurile păstoritului. Între cele două sărbători se scurg tocmai șase luni de vreme bună și caldă, prielnică turmelor de oi. Pe timpul verii stăpânește Sângiorzul, care are grijă de turme, de ciobani și de vremea bună. Iar pe timpul iernii, stăpânește Sumedru, care ține în frâu gerul iernii și întunericul aspru.

Sângeorz și Sumedru, în legendele românești

O poveste de prin părțile Brașovului spune că Dumnezeu i-a chemat la El pe Sângeorz și pe Sumedru și le-a încredințat cheile vremii. Sfinții au primit cheile și au plecat unul la dreapta, altul la stânga Raiului.

Când bălțile încep ușor să se încălzească și se aude troncănit de broaște, Sângeorzul scoate imediat cheia lui și închide iarna, să vină primăvara în țară. Iar când bălțile încep să înghețe și broaștele se ascund în mâl, Sumedru scoate cheia lui, închide vara și lasă iarna să vină peste țară.

Cei doi poartă cheile la brâu cu mare băgare de seamă, să nu le fure cineva și să se joace cu iarna și cu vara după bunul plac.

Focul cu energii purificatoare

Focul lui Sumedru era pavăză de rele, de îngheț și de întuneric pe timpul iernii. În unele regiuni, poveștile spun că Sumedru se făcea copac și, când era aruncat în foc, el purifica flăcările și proteja întregul sat de iarna cea grea. Momentul culminant era marcat de prăbușirea trunchiului gros cuprins de flăcări. Din acel moment, toată puterea binefăcătoare a lui Sumedru se revărsa spre cei din jur și peste întregul sat.    

Când focul se mai domolea, flăcăii începeau să sară peste jarul aprins, urmați apoi de băieții mai mici. Era un ritual prin care își dovedeau bărbăția și prindeau puteri din puterile zeului aruncat în foc.

Se credea că focul lui Sumedru putea alunga toate nălucile și duhurile rele din sat, toate necazurile și grijile, ba chiar și bolile care se țineau de copii la începutul iernii. El avea energii purificatoare, iar ritualul acesta a fost reînviat în ultimii ani, petrecerile câmpenești de Sumedru încheindu-se adesea cu tinerii care sar peste jarul aprins.

La Castelul Bran și în jurul Brașovului, prin satele din Oltenia de sub munte sau prin Dâmbovița, focul lui Sumedru este mare prilej de petrecere și de grătare încinse. Localnicii și turiștii deopotrivă participă la târgul de toamnă care se desfășoară ziua și apoi la focurile ritualice care se aprind până seara târziu.

Obiceiuri și tradiții păstrate de Sumedru

Obiceiul de a împărți din roadele toamnei cu vecinii și localnicii se păstrează și azi de Sumedru. Gospodinele pregătesc plăcinte și le dau copiilor nuci și mere. O vorbă din vechime spune că, dacă nucii fac nuci multe toamna la Sumedru, va fi iarna blândă, dar dacă sunt puține nuci, va fi iarna grea, uscată și geroasă.  

Tot satul se adună la focul de Sumedru care se aprinde fie pe un câmp, fie pe un deal din apropiere, departe de case. Și fiecare gospodar aduce vreascuri din curte, din livadă sau de la pădure. Când focul este în toi, oamenii se cinstesc cu țuică sau cu must și vin vechi.

După ce focul se stinge, oamenii iau tăciuni sau cenușă să le pună pe la pomii de lângă casă. Tăciunii din focul lui Sumedru au puteri vindecătoare și apără pomii de ger și de bolile iernii, să renască mai verzi și mai bogați în primăvara următoare.

Se mai spune că tinerii care vor să se căsătoarească în următorul an, musai trebuie să sară peste jarul aprins. Focul lui Sumedru la poartă noroc să găsească dragostea și să fie aprinși tot anul după mireasa lor.

Ba chiar se crede că cine sare peste focul de Sânmedru va fi sănătos tot anul, va fi puternic și rezistent la toate bolile. Așa cum focul mistuie vreascurile uscate, tot așa puterea lui Sumedru mistuie relele, durerile și necazurile.  

În alte zone, tinerii împletesc o roată mare din paie și coceni uscați, îi dau foc și o aruncă la vale. Acest obicei se trage tot din ritualul sacru al focului de Sânmedru, iar roata de foc se spune că alungă nălucile și duhurile rele, dar și fiarele sălbatice care se apropie iarna de sat. Tot roata de foc este menită să le ducă străbunilor morți căldură și să le țină sufletele vii, să urce în Împărăția Domnului.  

Când se apropie Focul lui Sumedru, Ciobanii desfac stânile și duc oile la vale. Dar nu înainte să afle cum va fi iarna. Ei pun un cojoc în fața ocolului și așteaptă să vadă ce oaie se apropie de cojoc. Dacă se apropie o oaie albă, va fi iarna bogată în zăpadă, dacă se apropie o oaie neagră, va fi iarna blândă. Iar dacă se apropie un berbec, va fi iarnă grea, cu ger apăsat.

Tot la stână, în noaptea de Sumedru, ciobanii se uităm cum se adună oile în ocol. Dacă stau răsfirate, va fi iarna blândă, dar dacă stau strânse unele lângă altele, urmează o iarnă grea și geroasă.

A doua zi, când este praznicul Sfântului Dimitrie, creștinii obișnuiesc să meargă la slujbă la biserică, unde primesc mir sfințit pe care îl păstrează la icoane să se tămăduiască tot anul de cele rele.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Libertatea.ro

Ed Sheeran și Chris Hemsworth, la un restaurant dn București după concertul de la Arena Națională: „A fost superb”

Fanatik

Câți bani primești în plus la pensie dacă ai lucrat între 20 și 45 ani. Suma exactă încasată după recalculare

GSP.ro

Leonard Doroftei s-a întors în România și pregătește revoluția în sport: „Am rămas în urmă cu gândirea”

Urmărește-ne pe Google News