Pe omul secolului XXI, dorința de a excela la locul de muncă îl poate duce în extrema eșecului pe plan personal și a neîmplinirii sufletești. Terapeutul spiritual Andrea Filip ne-a împărtășit câteva sfaturi utile și ușor de pus în practică pentru găsirea unui echilibru între profesie și viața personală.
Andrea Filip este master trainer și terapeut spiritual, certificat național și internațional, specializat în ThetaHealing, autor al bestsellerului ”Regăseşte-ţi Strălucirea – 77 de practici alese pentru o viaţă frumoasă, împlinire profesională şi evoluţie spirituală”. De asemenea, este fondator al unui site de dezvoltare spirituală, cu zeci de mii de absolvenți ai cursurilor create și susținute de ea în peste 20 de ani de experiență în domeniul formărilor spirituale și profesionale.
Andrea ne-a dezvăluit câteva secrete pentru găsirea armoniei la locul de muncă și ne-a explicat ce putem face pentru a fi mai productivi și mai fericiți pe plan profesional.
Care sunt cele mai importante lucruri de care trebuie să ținem cont pentru a găsi un echilibru între job și viața personală?
Cel mai important este să vedem job-ul ca fiind cât se poate de personal. Ideea centrală ar fi să ajungem să nu mai avem măști la lucru, măști cu vecinii, măști cu furnizorii, cu soțul/soția, ci să fim în felul nostru personal, unitar, fără disocieri și prefaceri în toate domeniile.
Cum îți păstrezi o stare psihică bună în rutina vieții cotidiene?
Auto-cunoașterea este cheia! Oamenii care investesc în cunoașterea de sine, în dezvoltarea personală, în terapii modelatoare când e cazul, în coaching pentru performanță, în evoluția spirituală au cele mai mari șanse să fie fericiți. Este o călătorie în care inevitabil te uiți în oglindă, îți vezi punctele forte și punctele slabe, apoi punctele oarbe. În primă etapă cu voință și forță îți modelezi vorbirea și comportamentul, cât de cât. Apoi, ajungi să explorezi aspectele mai profunde ale subconștientului, mai ales când nu reușești să rezolvi anumite probleme. Reprogramarea subconștientului este soluția pentru multe limitări moștenite genetic, preluate din inconștientul colectiv sau pur și simplu din educație. Într-o a treia etapă, după o perioadă de explorare intensă a conținuturilor ascunse la prima vedere, inevitabil apar interogările legate de sensul vieții, contribuție și evoluție spirituală, iar acestea desăvârșesc tabloul vieții. Pe acest drum spre desăvârșire, omul devine mai fericit indiferent de ce carieră, job, nivel financiar, colegi, domeniu, situație familiară are. Fericirea este cum s-ar zice, „un job de interior”.
Nu oricine își găsește un loc de muncă unde să facă întocmai ceea ce îi place. Ce sfaturi le dai celor care se declară nemulțumiți/nefericiți la locul de muncă, dar nu pot renunța la el?
Atâta timp cât încă mai stau la acel job, o practică simplă care poate avea efect imediat, este să trimită binecuvântări sau iubire, în gând, în fiecare zi, companiei, colegilor, clienților și furnizorilor. Alta este aceea de a vorbi frumos, tot timpul, despre toate acestea, cu oricine. O a treia idee ar fi să își canalizeze frustrările într-un proiect. Furia, frica sunt energii puternice care direcționate spre ceva pozitiv, acționează ca o supapă, dar lasă în urmă ceva bun. E ca și cum ai spune „Lasă că vă arăt eu că pot face vânzări de milioane!”
De ce le este atât de greu oamenilor să accepte că pot fi orice își doresc?
De mici copii li se spune unora, din partea unei „autorități” (mama, tata, învățători, profesori, preot etc.) cum sunt, ce pot, ce nu pot. Aceste mesaje, uneori total nocive „n-o să ajungi nimic în viață”, „ești mic și n-ai tu habar”, „ești iresponsabil”, ”ești neatent, într-o zi o să-ți pierzi și capul” ajung în subconștient și macină din interior. Vocea adulților devine vocea interioară a copilului. Acesta devine apoi adultul care își spune singur aceleași mesaje.
Cum faci să poți când simți că nu mai poți?
Meditația, rugăciunea, retragerea într-un mediu mai izolat, mai puțin stimulant, scufundarea într-o activitate plăcută cum ar fi lectura, pictura, grădinăritul, bricolatul, pot fi opțiuni frumoase pentru reîncărcarea bateriilor.
Acest „nu mai pot” este el însuși de trei feluri: epuizare fizică, epuizare psihică (retragere apatică, depresie, blocaj mental, incapacitate de concentrare, surmenare) și/sau spirituală (nopțile negre ale sufletului). E necesar ca fiecare ”cădere” să fie abordată cu instrumentele potrivite.
Cum ne deconectăm rapid după zile grele de muncă pentru a reintra în armonia vieții de familie?
E important să stabilim granițe sănătoase. Munca peste program este „nobilă”, dar nu e cazul. Această capcană a dedicării față de firme, mai mult decât față de propria persoană sau familie a făcut multe victime. Unii după zeci de ani realizează că au făcut un târg care nu merită. Când venim acasă, în familie, trebuie să ne lăsăm ego-ul și pantofii la ușă. Copiii, soțul-soția, ne vor simpli, fără titluri, atitudini, pretenții de șefi sau experți. Ajunși acasă, să răsuflăm relaxați și întrebarea să fie întotdeauna: Ce ne jucăm?
Printre multele proiecte pe care le ai se numără și unul prin care îi înveți pe oameni cum să scape de diferite dependențe. Ce ne poți spune despre așa numiții ”workaholici”? Cum și de ce ajung oamenii să fie dependenți de muncă și cum pot scăpa de acest viciu?
Dependența de muncă poate avea multe surse. Cea mai frecventă este că ea derivă dintr-un mecanism de apărare. Persoana nu mai suportă viața de acasă, fie că e singur, fie că e supra-solicitantă pentru capacitățile sale, și se refugiază în lucru. A doua speță este a celor care repetă modelul din familie. Așa era tatăl, așa e „normal”, așa face și băiatul când devine adult, dintr-un sentiment de apartenență, loialitate, frica de a nu dezamăgi. A treia este că nu are ceva mai bun. Când singurele satisfacții sunt cele profesionale, omul caută să obțină mai mult, mai mult, mai mult, cu orice preț.
La o primă vedere niciunul dintre cei de mai sus nu va vedea faptul că lucrează prea mult ca pe o problemă. Are argumente solide, în realitatea sa, pentru care „așa trebuie”, „așa e normal”. De abia când apare epuizarea, un atac de cord, atacuri de panică, crize familiale – precum un copil care se droghează, infidelități sau lipsa intimității de cuplu -, atunci încep să își pună întrebări.
Să facem un exercițiu de imaginație: trebuie ”să plantezi” zece cuvinte de bază din care să răsară, într-un viitor foarte apropiat, zece căi sigure spre succesul pe plan profesional. Care ar fi acelea?
Eliberare, credință, servire, devoțiune, iubire, belșug, flux, unitate, nelimitat, conștiență.
Putem apela la anumite trucuri pentru a fi mai fericiți, mai motivați sau pentru a avea o stare psihică generală mai bună la locul de muncă?
Scurta meditație de intrare în starea Theta din ThetaHealing este foarte bună pentru că ne liniștește repede mintea, interogațiile din metoda Sedona (Pot să renunț la această emoție? Vreau să renunț la această emoție? Când?; și altele de acest fel), meditațiile prin care ne observăm respirația, ne observăm tensiunile din corp și ne lăsăm să ne relaxăm sunt câteva idei.
De asemenea, pentru fete mai ales, să facem biroul sau spațiul unul care ne dă energie, ne încarcă. Putem adăuga flori, poze, afișe inspirante, culori vesele, texturi frumoase și plăcute.
Ai avut ocazia să întâlnești o mulțime de oameni pe care i-ai influențat, într-un fel sau altul, prin sfaturile pe care le dai. Care este lecția esențială pe care tu ai învățat-o de la cei care vin la cursurile tale?
Ceea ce se vindecă în ei, se vindecă în mine. Ne întâlnim atunci când avem daruri unul pentru celălalt și din fiecare interacțiune plecăm toți mai liberi și mai bogați.
Foto – PR