De ce pisicile cad întotdeauna în picioare

Toată lumea cunoaște această expresie celebră, conform căreia pisicile cad întotdeauna în picioare. Este o expresie pe care o luăm ad litteram, dar care are și o semnificație metaforică. Dar cât de adevărat este că pisicile cad întotdeauna în picioare? Află cum explică cercetătorii.

Mulți iubitori de pisici sunt încredințați că pisicile cad întotdeauna în picioare. Dar cei care le studiază bine comportamentul știu că acest mit este adevărat doar parțial. Nu toate pisicile cad în picioare și depinde foarte mult de înălțimea de la care cad.

Poate că ai văzut și tu, măcar în filme, pisici blocate în copac, încapabile să mai coboare singure, panicate să sară, deși ele au un simț al echilibrului foarte bun, iar dacă înălțimea nu este prea mare, pisicile cad întotdeauna în picioare.

Echilibrul și reflexul de redresare

Este fascinant să urmărești o pisică jucăușă, care sare pe mobilă sau pe garduri, și apoi cade pe lăbuțe când revine la sol, chiar dacă sare de pe un gard foarte înalt. Multă vreme s-a crezut că pisicile sunt vrăjite, că fac o magie în aer și aterizează perfect, că au nouă vieți… până când au apărut primele camere de luat vederi.

În anul 1894, omul de știință francez Etienne-Jules Marey a filmat o pisică în timp ce cădea de la o înălțime considerabilă și a reușit să secveționeze căderea în 60 de cadre, pe care le-a derulat ulterior cu încetinitorul. El a putut observa pentru prima dată cum se răsucește și se redresează în aer pisicile, astfel încât să aterizeze pe cele patru lăbuțe pentru a scăpa cu viață.

Mult mai târziu, pe la începutul anilor 1900 a fost descoperită și explicația. Acest reflex de redresare este unul dintre apanajele pisicilor care au un simț al echilibrului deosebit de dezvoltat, mult mai puternic decât al nostru și chiar decât al câinilor.

Cum se răsucesc pisicile în cădere

Este uimitor cât de multe pisici supraviețuiesc aproape fără nicio rană, deși cad de la etaje foarte înalte, uneori chiar și de la etajul 6 sau 8. În timpul căderii, fiind destul de ușoare, au adesea suficient timp pentru a-și redresa corpul.

Aparatul vestibular din interiorul urechii unei pisici este esențial pentru echilibru și orientare. Aproape instantaneu, pisica își dă seama că este în cădere liberă, își sucește capul în direcția căderii adică spre sol, iar corpul urmează capul. Are loc o răsucire pe jumătate care ajută pisica să se orienteze cu lăbuțele către sol.

Reflexul de redresare, însă, nu este suficient pentru a le salva. Ele scapă cu viață și datorită structurii scheletice cu totul deosebite. Pisicile nu au clavicule și au o coloană vertebrală foarte flexibilă, care se poate răsuci ca un titirez.

În timpul căderii, pisica își arcuiește spatele, lăbuțele din spate se încordează și se strâng pentru a proteja abdomenul, iar lăbuțele din față se pregătesc pentru impact. În momentul în care ating solul, labele anterioare fac o săritură rapidă, preluând doar parțial șocul căderii, apoi pisica aterizează pe cele patru labe care preiau și distribuie șocul mult diminuat. Datorită flexibilității oaselor și mușchilor, precum și datorită greutății lor scăzute, pisicile cad întotdeauna în picioare cu o agilitate de invidiat.

Pisicile cad întotdeauna în picioare? Care sunt șansele de supraviețuire?

Explicațiile științifice sunt destul de satisfăcătoare. Cu toate acestea, este un adevărat miracol să vezi o pisică supraviețuind după o cădere de la etajele superioare ale unui bloc. Echilibrul lor, reflexul de redresare, labele foarte flexibile și arcuite fac să se întâmple o magie, care le ajută să scape. Corpul lor ușor și foarte flexibil este și el un factor esențial. O pisică supraponderală sau prea bătrână puțin probabil să scape cu viață, însă o pisică tânără și agilă, care face multă mișcare și se cațără peste tot are toate șansele.

Bineînțeles, este importantă și înălțimea de la care cade o pisică. Ne întrebăm de ce le este teamă unora dintre pisici să sară dintr-un copac de 3 – 5 metri înălțime, dar cad în picioare de la etajul 7…

Iată ce rezultate uimitoare are un studiu realizat în 1987 de New York City Animal Medical Center. Veterinarii de aici au analizat dosarele pisicilor căzute din clădiri cu mai multe etaje și au ajuns la o concluzie uimitoare. Majoritatea au aterizat pe beton și, totuși, 90% dintre pisicile în cauză au supraviețuit căderii, numai 37% dintre acestea au avut nevoie de îngrijiri de urgență.

Conform studiului, pisicile care au căzut de la etaje între 7 și 32 au suferit mai puține răni, în timp ce pisicile care au căzut de la etajele dintre 2 și 6 au suferit mai multe răni.

Se pare că distanța este esențială. Cu cât distanța este mai mare, cu atât pisicile au mai mult timp pentru a se putea redresa în cădere. Imediat după ce își redresează corpul, ele întind labele din față și arcuiesc spinarea, astfel încât corpul lor opune rezistență aerului, la fel ca o veveriță zburătoare. Chiar dacă pot atinge o viteză de aproape 90km/h în cădere pe o distanță lungă, corpul lor opune rezistență, iar labele din față atenuează șocul când ating pământul. Labele pisicilor, oricât ar părea de subțiri și fragile, sunt foarte rezistente.

Măsuri de precauție

Oricât de adevărată ar fi expresia conform căreie pisicile cad întotdeauna în picioare, nu trebuie să riști! Dacă locuiești la un etaj superior, mai sus de etajul 2 spre exemplu, ai grijă ca pisica ta să nu poată cădea de la balcon sau de la ferestre. Pisicile sunt tentate de porumbeii care zboară pe la geamuri, de vrăbiuțele din copaci, de alte pisici pe care le pot vedea în jurul casei.

• Montează plase de siguranță la ferestre, de preferat plase din sârmă;
• Închide ușa către balcon când pleci de acasă și nu lăsa pisica nesupravegheată pe balcon, dacă nu este un balcon închis;
• Restricționează accesul pisicilor în camerele unde geamurile stau mai tot timpul deschise;
• În cazul în care pisica ta cade de la geam, mergi cu ea imediat la cabinetul veterinar deoarece este posibil să aibă leziuni interne care nu se pot observa cu ochiul liber.

Ce mai înseamnă expresia ”pisicile cad întotdeauna în picioare”

Auzim uneori această expresie folosită pentru a caracteriza o persoană foarte abilă, descurcăreață și capabilă să se folosească de orice pârghie pentru a ieși din încurcături. Poți folosi expresia pentru a lăuda o persoană care a scăpat dintr-o situație limită, deosebit de periculoasă sau dificilă, în care alte persoane, poate, ar fi pierdut.

Această expresie arată că apreciezi o persoană ingenioasă, flexibilă și abilă, care știe cum să speculeze vulnerabilitatea sau punctele slabe ale celor din jur pentru a se salva pe sine.

Curiozități și fapte inedite despre pisici

• Amprenta lăbuțelor unei pisici este unică, așa cum sunt și amprentele umane.
• Blana pisicilor este una dintre cele mai fine și dese din lumea mamiferelor. Ele au 150.000 de fire pe cm pătrat pe spate, și un număr dublu de fire pe burtică.
• Inima unei pisici bate de 2 ori mai repede decât a unui om.
• Pisicile nu transpiră, pentru că nu au glande sudoripare, deși le place foarte mult să stea la căldură.
• Pisicile domestice sunt singurele dintre feline care țin coada sus când merg. Pisicile sălbatice țin coada ferită, spre sol, să nu fie observate de la distanță.
• Pisicile nu trebuie să mănânce deloc ciocolată, deoarece teobromina din cacao accelerează haotic ritmul cardiac și poate provoca inclusiv decesul.
• O pisică agilă și sănătoasă poate atinge viteza de 40 – 50km la oră, dar nu poate menține această viteză mai mult de un minut.
• Nu trebuie să apuci niciodată o pisicuță de ceafă. Numai pisica mamă știe cum trebuie să o apuce ca să nu o rănească și să nu o doară nimic.
• Pisicile pot simți trăirile sufletești ale oamenilor, așa că își schimbă dispoziția în funcție de starea lor de spirit.
• Pisicile știu când sunt certate sau când sunt iubite și lăudate, după tonul vocii noastre. Dar nu înțeleg motivele și nu țin minte de ce au fost certate.
• Pisicile care își urmăresc stăpânii prin casă, indiferent de starea lor de spirit, nu fac altceva decât să îi ”spioneze”.
• Pisicile nu miaună de la una la alta. Ele folosesc mieunatul doar pentru oameni. Cu cât vorbești mai mult cu pisica ta, cu atât va răspunde mai des mieunând.
• Pisicilor le place să le vorbești în șoaptă și evită persoanele gălăgioase, care vorbesc tare.
• Pisicile pot distinge anumite culori, oricum mai multe decât cățeii, dar încurcă nuanțele de roșu și verde.
• În general, pisicile au cinci degete la lăbuțele din față și numai 4 degete la lăbuțele din spate.
• Pisicile nu suportă zâmbetele și râsetele umane. Când râdem și ne dezvăluim dantura, pisicile interpretează acest lucru drept amenințare și agresiune.
• Pisicile sunt mai relaxate în preajma persoanelor care nu le agasează, care nu le ating și nu le bagă în seamă.
• Pisicile nu suportă mirosul de lămâie, de aceea poți folosi lămâia pentru a le ține la distanță față de anumite obiecte delicate sau față de plantele din ghiveci.
• Pisicile nu văd prea clar de aproape, dar văd foarte bine la distanță și văd bine noaptea.
• Simțul mirosului și al auzului la pisici este de patru ori mai dezvoltat decât la om.
• Structura creierului pisicii este mai aproape de cea a creierului uman, decât cea a creierului canidelor, adică a cățeilor.
• Pisicile torc când sunt mulțumite, când se relaxează, dar și când sunt bolnave și au dureri.
• Pisicile albe cu ochii albaștri sunt surde. Iar pisicile albe care au un ochi albastru și un ochi verde, aud doar cu urechea din partea ochiului verde.

foto: Shutterstock