Cele mai importante diferențe dintre penticostali și ortodocși

.

Ritualul botezului, semnificația Bibliei, fundamentul căsătoriei sunt abordate în mod diferit de penticostali și ortodocși. Iată cele mai semnificative diferențe care caracterizează cultul penticostal.

Duhul Sfânt este locțiitorul lui Iisus Hristos pe pământ, cred adepții cultului penticostal. Și tot ei mai cred că au fost botezați cu Duhul Sfânt și cu Foc, darurile primite de apostolii lui Iisus la 50 de zile de la Înălțarea lui Iisus la cer.

Tot penticostalii cred nestrămutat în Biblie, dar în Biblia interpretată de Cornilescu, ceea ce reprezintă o importantă diferență dintre penticostali și ortodocși.

Ce înseamnă penticostal și cum a ajuns cultul în România

Termenul ”penticostal” vine de la cuvântul grec pentacosta adică cincizecime și se referă la episodul din Biblie în care, la 50 de zile de Înălțarea Domnului, Sfântul Duh a coborât asupra celor 12 apostoli și i-a înzestrat cu harul limbilor străine.

Povestea biblică spune că, în timp ce apostolii se aflau împreună în aceeași casă, limbi de foc s-au așezat asupra lor. Fiecare dintre ei a început să vorbească diverse limbi ale popoarelor din jur, acolo unde aveau misiunea să meargă pentru a răspândi noile învățături ale lui Iisus.

Conform istoriei cultului penticostal, în anul 1901, pastorul american Carol Parham din Kansas a declarat că asupra lui și asupra unui grup de persoane care îl însoțeau a coborât Duhul Sfânt și i-a înzestrat cu darul de a vorbi multe alte limbi străine.

Acesta a fost începutul cultului penticostal în America, adus în România la începutul anilor 1910 de Pavel Bur din Arad, convertit în America. Cu sprijinul unor persoane înstărite, unele dintre ele de credință baptistă, dar și catolică, Pavel Bur pune bazele cultului penticostal care avea să se răspândească inițial în Ardeal și Transilvania.

Legalizarea cultului penticostal

În anul 1922, exista deja la Arad, prima casă de adunare a penticostalilor în gospodăria soților Bradin. Aici s-a constituit Biserica lui Dumnezeu Apostolică din care s-au desprins diverse alte secte și grupări precum Penticostalii negri sau Penticostalii de Ziua a 7-a ori Creștinii Botezați cu Duhul Sfânt.

Câțiva ani toate aceste culte au acționat clandestin, nefiind recunoscute nici de statul român, nici de Biserica Ortodoxă. În anul 1944, când comuniștii au preluat puterea, penticostalii au obținut recunoașterea oficială, iar în 1950 și-au luat numele de Cultul Penticostal sau Biserica lui Dumnezeu Apostolică.

Se pare că în România există peste 350.000 de adepți ai acestui cult, alcătuit din diverse adunări, comunități și uniuni între care nu există nici azi o unitate foarte bine întemeiată.

Care este cea mai mare credință a penticostalilor

Cele mai importante diferențe dintre penticostali și ortodocși
Coborarea Sfântului Duh, frescă din Zagreb

Adepții acestui cult consideră că au fost botezați de Duhul Sfânt și că au harul proorocirii și al tămăduirii.

Ei consideră Biblia tradusă de Cornilescu literă de lege și nu se abat de la învățăturile ei. Sunt persoane foarte credincioase, foarte atașate de comunitatea din care fac parte și cred în legătura nemijlocită dintre om și Dumnezeu.

De asemenea, foarte important pentru penticostali, este credința conform căreia la baza vieții spirituale trebuie să stea propria convingere a fiecărui credincios. Astfel, penticostalii nu pot fi botezați până când nu se conving singuri că Iisus Hristos este Mântuitorul lor personal.

Alte diferențe mari între penticostali și ortodocși

Credincioșii ortodocși își botează copiii la 40 de zile după naștere, după un vechi obicei al iudeilor, părinții și nașii transmițând astfel credința lor religioasă copiilor.

Spre deosebire de ortodocși, penticostalii preferă să își boteze copiii mult mai târziu, când aceștia înțeleg credința părinților lor și aderă singuri la cultul penticostal. Între timp, copiii sunt aduși la casa de rugăciuni pentru a fi binecuvântați și pentru a învăța preceptele credinței.

Botezul cu Duhul Sfânt pe care îl practică penticostalii se face de către pastor care pune mâinile pe tânărul adept și îl binecuvântează. Cu toate acestea, botezul în apă nu este exclus, deoarece acesta a fost rânduit de Hristos. Botezul cu apă se poate face fie înainte, fie după botezul cu Duhul Sfânt.

După botez, este foarte importantă participarea la Cina Domnului, la care se gustă din pită nedospită și din must, adică din rodul strugurilor nefermentat, deoarece penticostalii nu admit consumul de alcool. Spre deosebire, ortodocșii folosesc vinul roșu în toate ritualurile religioase, de la botez, la cununie și binecuvântare.

Căsătoria și familia reprezintă un dar sfânt și baza comunității de penticostali. De aceea, nu se admite căsătoria dintre un penticostal și un credincios care aparține altei religii. Spre deosebire, ortodocșii sunt liberi să își aleagă soți sau soții din orice altă religie, chiar dacă există recomandarea să se căsătorească tot cu creștini.

Divorțul nu este admis decât în situații cu totul deosebite, dacă este dovedit foarte clar adulterul. Penticostalii divorțați au dreptul să se recăsătorească tot cu cineva din comunitate, de asemenea și cei văduvi.

Alte practici și credințe diferite de cultul ortodox

Penticostalii cred că anumiți pastori sau credincioși din rândul lor, atinși de Duhul Sfânt, pot avea darul proorocirii și al tămăruirii. Ei cred că o simplă atingere a acestor persoane poate vindeca inclusiv boli grele precum cancerul.

De asemenea, penticostalii sunt educați să creadă orbește în puterea untdelemnului sfânt care poate vindeca orice suferință a trupului.

Tot ei mai cred că un ”pocăit” înzestrat cu darul limbilor poate vorbi diverse limbi străine, inclusiv unele care nu mai există, limbi din vremuri apuse pe care nu le mai înțelege nimeni, ba chiar și limbi ”îngerești”.

În timpul adunărilor la casa de rugăciune, penticostalii respectă și azi obiceiul de a-și spăla picioarele unul altuia, amintind de Cina cea de taină la care Iisus le-a spălat picioarele adepților săi.

Biserica Ortodoxă nu constestă vindecările miraculoase, prin credință, dar nici nu le încurajează, așa cum sunt promovate de cultul penticostal. În religia ortodoxă, credința înseamnă smerenie, încredere în Dumnezeu, dragoste față de semeni, respectarea celor 10 porunci și o viață fără păcate. Un creștin ortodox nu are nevoie de haruri miraculoase pentru a crede în Sfânta Treime, în Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.  

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton