”Cred într-unul Dumnezeu Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute”. Așa începe rugăciunea de căpătâi a creștinilor pe care mulți dintre noi am învățat-o de la cele mai fragede vârste. Odată învățată, este bine să aflăm istoria acestei rugăciuni, ce este Crezul și ce semnificații are el în creștinism.
Mulți creștini știu ce este Crezul, cât de important este el în spiritualitatea noastră ortodoxă și în rugăciunile noastre de zi cu zi. De aceea, numeroși creștini rostesc mai întâi Crezul atunci când încep să se roage, apoi rostesc rugăciunile prin care cer sprijin și îndrumare divină.
Crezul pe care îl rostim azi este nu doar una dintre cele mai vechi rugăciuni către Dumnezeu, ci rugăciunea de căpătâi. Dacă ne gândim la semnificația lui, ne dăm seama ce este Crezul și ce putere are această rugăciune chiar de la primele cuvinte: ”Cred într-unul Dumnezeu Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute”.
Rostind Crezul ne reafirmăm credința neclintită în puterea lui Dumnezeu, în Fiul Său, Iisus Hristos și în Duhul Sfânt.
Totodată, prin această rugăciune ne afirmăm credința fără tăgadă în viața de apoi și în miracolul Învierii lui Iisus Hristos, care este temelia bisericii creștine.
Istoria Crezului
Răspândirea acestei rugăciuni și transformările prin care a trecut ne ajută să înțelegem mai bine ce este Crezul. Știm deja că este o rugăciune de căpătâi și este o rugăciune fundamentală în creștinism alături de ”Tatăl nostru!” Iar istoria ei ne ajută să pătrundem mai bine semnificația pe care o are în creștinism.
Crezul nu a avut dintotdeauna un singur text. La Începuturile creștinismului au circulat mai multe crezuri prin care creștini din diverse regiuni își exprimau credința într-un singur Dumnezeu și în Fiul său.
Printre crezurile care au circulat în vechime și s-au păstrat în tradiția dogmatică se numără Crezul apostolic sau Crezul roman vechi. Această rugăciune a apărut la Roma în secolul al III-lea și cuprinde drept idei principale coborârea în iad, comuniunea sfinților și Învierea trupului.
Un alt crez foarte vechi este Crezulatanasian. Acesta a apărut în secolul al VI-lea în limba latină. Era recitat duminica, la începutul slujbelor de dimineață. Catolicii îl folosesc destul de rar, în vreme ce anglicanii înlocuiesc Crezul Apostolic cu cel atanasian la marile sărbători.
Cum a fost adoptat Crezul
Mulți duhovnici ne explică ce este Crezul subliniind faptul că această rugăciune este chiar temelia bisericii creștine. Drept urmare, creștinii numesc Crezul drept Simbol al Credinței.
Primele aliniate ale Crezului așa cum îl știm azi sunt moștenite din rugăciunile care circulau printre primii creștini din Cezareea și Palestina.
Se crede că, la Sinodul I ecumenic de la Niceea, din anul 325, Eusebiu de Cezareea ar fi adus Crezul din Cezareea. El a prezentat participanților la sinod primele șapte articole din Simbolul credinței. Următoarele cinci aliniate au fost elaborate la Constantinopol, în total Crezul având azi 12 aliniate sau articole foarte scurte și ușor de memorat, dar semnificative pentru esența creștinismului.
Clericii prezenți la Sinodul de la Niceea au confirmat mesajul Crezului și au respins astfel două teorii care erau considerate erezii și anume:
teoria lui Arie care susținea că Iisus Fiul nu există din veci și nu este de o ființă cu Dumnezeu Tatăl,
și teoria lui Macedonie care susținea că Duhul Sfânt este unul dintre îngerii lui Dumnezeu.
Odată ce a fost instituit Crezul, Sinodul a decretat fără drept de apel că Iisus Hristos este de o ființă cu Dumnezeu Tatăl.
Ulterior, în anul 381, la Sinodul II Ecumenic din Constantinopol, Crezul a fost îmbogățit și clarificat. A fost adoptat Crezul Niceo-Constantinopolitan care definește mai precis rolul Duhului Sfânt în Sfânta Treime și care afirmă dumnezeirea Duhului Sfânt în egală măsură cu cea a Tatălui și a Fiului.
Diferența dintre Crezul catolic și cel ortodox
După stabilirea celor mai importante aliniate din Crez, catolicii au adăugat o expresie cu care Biserica Ortodoxă nu a fost de acord. Este vorba de expresia „Filioque” care se traduce drept „și de la Fiul”.
Această expresie este adăugată de Biserica Romano-Catolică în Crez cu privire la Duhul Sfânt, pentru a afirma că acesta purcede „și de la Tatăl și de la Fiul”.
Această modificare nu a fost acceptată de Biserica Ortodoxă și a fost unul dintre factorii care au contribuit la Marea Schismă din 1054, separând cele două mari tradiții creștine, arată orthodoxwiki.org.
Principalele idei care explică ce este Crezul
Crezul cuprinde 12 aliniate sau articole care au fost compuse pe rând și adoptate la cele trei sinoade ținute de biserica primară. În limba latină, această rugăciune era numită Credeo, iar în limba rămână arhaică i se spunea Credeul.
Primele 8 rânduri vorbesc despre credința în Dumnezeu și Iisus Hristos. Ele afirmă credința puternică a creștinilor într-un singur Dumnezeu, creatorul tuturor celor văzute și nevăzute, și totodată credința neclintită în Fiul Său, de-o ființă cu Tatăl.
La cel de al doilea Sinod, din anul 381, care a avut loc la Constantinopole, au fost scrise următoarele 4 versuri, de la 9 la 12. Aceste versuri scurte se referă la Duhul Sfânt și ele completează învățătura sau dogma despre Sfânta Treime.
Următoarele aliniate vorbesc despre Biserică, despre Sfintele Taine, învierea morților și viața veșnică promisă de Dumnezeu în Împărăția cerurilor.
Ce misiune are Crezul pentru creștini
Biserica primară a stabilit o formulă de credință prin care cel care se boteza întru Hristos să își exprime credința lui în Dumnezeu și în Sfânta Treime. Crezul a devenit esențial la botez și a devenit simbolic pentru euharistie, taina prin care creștinul se împărtășește simbolic cu trupul și sângele lui Iisus Hristos.
Încă din primul secol de creștinism, Sf. Ignatie Teoforul (107 e.n) amintește despre folosirea unei mărturisiri de credință la Botez sau la participarea la Liturghie.
Mesajul Crezului este acela de a exprima întreaga chintesență a Bibliei și a creației lui Dumnezeu. În primul vers, Dumnezeu este prezentat în toată puterea lui, creatorul a tot ceea ce se vede, dar și al celor care nu se văd.
Relația dintre Dumnezeu și Fiul său apare în expresiile ”Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat!”. Expresia ”născut, iar nu făcut” arată că Iisus Hristos nu a fost făcut ca toate celelalte ființe și lucruri, ci născut din putere dumnezeiască și dăruit cu viață veșnică, pe când toate celelalte sunt vremelnice.
Hristos s-a făcut om pentru noi, pentru a se apropia de oameni și pentru a răspândi credința. Iar cel care crede și se închină în toate cele lui Dumnezeu va avea parte de învierea sufletului, așa cum menționează ultimele versuri ale Crezului.
Aceasta este misiunea Crezului, semnificația profundă a ceea ce este Crezul, care ne aduce aminte de puterea atotstăpânitoare a lui Dumnezeu, de jertfa crudă a Fiului său și de darurile pe care ni le oferă credința nestrămutată.
Când se rostește Crezul
Orice creștin este îndemnat să rostească Crezul zilnic, înaintea celorlalte rugăciuni pe care le închină lui Dumnezeu, Maicii Domnului sau sfinților săi ocrotitori.
Crezul se rostește totodată la orice slujbă de botez și se rostește la multe alte slujbe sau vecernii, la îndrumarea preotului. Întreaga biserică, toți participanții la slujbă rostesc Crezul împreună cu preotul și diaconul în mod deosebit în zilele de duminică. Pentru orice creștin, Crezul înseamnă o reînnoire a legământului făcut la Botez, o confirmare a credinței lui nestrămutate în Dumnezeu și Sfânta Treime, dar și în revenirea lui Iisus pe pământ și în viața veșnică!
Crezul, varianta oficilă folosită în biserica ortodoxă
Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.
Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii: Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat.
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii si morții, a Căruia împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și mărit, Care a grăit prin prooroci.
Și întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților.
Și viața veacului, ce va să fie. Amin!
Crezul, varianta oficială folosită în biserica catolică
Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, creatorul cerului și al pământului, al tuturor văzutelor și nevăzutelor.
Și într-unul Domn, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, unul născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii, Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu creat, de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a coborât din cer, S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.
S-a răstignit pentru noi sub Ponțiu Pilat, a pătimit și S-a îngropat.
A înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a suit la cer; șade de-a dreapta Tatălui.
Și iarăși va veni cu mărire să judece pe cei vii și pe cei morți; a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit.
Și în Duhul Sfânt, Domnul și de viață Dătătorul, Care de la Tatăl și de la Fiul purcede, care împreună cu Tatăl și cu Fiul este adorat și preamărit, și a grăit prin proroci.
Și într-una, sfântă, catolică și apostolică Biserică.