Câţi colaci se fac la parastas. Câte pachete se dau de pomană

Pomana și colacii care se împart la un parastas reprezintă darurile noastre pentru sufletul celor adormiți și mijlocesc rugăciunile noastre pentru ei către Dumnezeu. Românii păstrează numeroase obiceiuri de înmormântare, diferite în funcție de zonă și tradiții, astfel că mulți nu știu prea bine câți colaci se fac la parastas și câte pachete se dau de pomană.

În unele zone rurale din Moldova sau din sudul țării, femeile pregătesc 43 de colaci pentru parastas, în alte zone se pregătesc doar 3 sau numai 5. Cei care vor să respecte deopotrivă tradițiile și învățăturile bisericii se întreabă adesea câți colaci se fac la parastas și câte pachete este bine să dea de pomană.

Mulți români se îngrijesc de gura lumii și încearcă să fie cât mai darnici la parastas. Dar sfatul cel mai bun este să întrebi preotul paroh care sunt rânduielile bisericii, câți colaci se fac la parastas și ce este bine să pui în pachetele de pomană.

Preotul este cel care te lămurește cel mai bine în privința ritualului de înmormântare și tot el îți va spune că biserica nu a rânduit un număr anume de colaci sau de pachete cu alimente. Fiecare familie aduce la biserică colivă și colaci în funcție de posibilitățile ei materiale sau după datinile pe care le-a păstrat de-a lungul generațiilor.

Ce este parastasul

Parastasul nu trebuie confundat cu slujba de înmormântare. Parastastul este o slujbă deosebită, mai scurtă, pe care preotul o ține pentru pomenirea celor adormiți. Primul parastas se săvârșește imediat după înmormântare de obicei la casa celui decedat, obicei păstrat mai mult în zonele rurale. La orașe, primul parastas se face adesea la biserică. Următoarele parastase se fac fie la biserică, fie la mormânt.

Parastasul face parte din ritualurile complexe de pomenire a morților și pune accentul pe unul dintre cele mai importante precepte ale creștinismului și anume faptul că sufletele noastre nu se risipesc în van, ci ajung în Împărăția lui Dumnezeu. Pomenile și parastasul precum și pomenirile morților reflectă credința în viața veșnică și mențin o comuniune între cei vii și cei morți.

Încă de la începuturile creștinismului, biserica a rânduit ca cei vii să respecte datina de a se ruga pentru cei adormiți și de a mijloci prin rugăciunile lor, iertarea păcatelor și drumul către Rai, către Împărăția Domnului, așa cum ne-a fost promisă de Iisus Hristos. Așa cum subliniază un alt precept esențial al creștinismului, biserica îi cuprinde pe toți cei vii și cei morți, deoarece toți suntem primiți în trupul lui Hristos.

De câte ori se face parastasul

Fiecare familie de creștini are obligația de a-și pomeni morții, de a se ruga pentru ei, iar preotul paroh ține parastasul tocmai pentru a mijloci rugăciunile celor vii pentru cei adormiți. Conform tradiției, au fost stabilite câteva momente importante, cu o semnificație anume, la care se țin parastasele.

Poate că este mai puțin important ce și câți colaci se fac la parastas, în schimb este important să respectăm zilele în care se fac aceste slujbe după înmormântare: și anume la 3 zile, la 9 zile, la 40 de zile, la 3 luni, 6 luni, un an și anual, până la 7 ani. Fiecare dintre aceste date are o semnificație simbolică:
parastasul de 3 zile – primul parastas se ține la 3 zile de deces și simbolizează Învierea Domnului,

parastasul de 9 zile – este legat de cinstirea îngerilor, care sunt chemați să însoțească sufletul celui răposat.

Parastasul de 40 de zile – simbolizează urcarea sufletului la judecata de apoi, amintind de Înălțarea Domnului.

Parastasul de un an și pomenirile anuale – reflectă continuitatea rugăciunii și iubirii față de cel adormit.

Câți colaci se fac la parastas

Biserica Ortodoxă nu are reguli stricte sau fixe cu privire la numărul de colaci necesari la un parastas. Numărul lor variază în funcție mai mult de obiceiurile locale și de posibilitățile financiare ale familiei. Cel care ne poate îndruma și ne poate spune cu certitudine câți colaci se fac la parastas este preotul parohiei din care facem parte și cel care oficiază parastasul.

Cu toate că nu există un număr bine determinat, tradiția ortodoxă cere ca, la fiecare parastas, să se pregătească minimum trei colaci, fiecare cu o semnificație și cu un rost anume, toate trei reprezentând Sfânta Treime.

Colacul Domnului este un colac rotund, mare și frumos împodobit, marcat cu trei cruci. Acest colac se pune în centrul mesei la slujbă, iar lângă el se vor pune coliva și sticla cu vin roșu. Colacul Domnului reprezintă trupul lui Hristos și totodată ofranda noastră pentru jertfa lui Iisus.

Lângă colacul Domnului, se mai pun Colacul lui Iisus Hristos și al Sfântului Duh.

În toate aceste trei colace se înfig lumânări care stau aprinse în timpul slujbei, iar lumina lor simbolizează speranța și credința noastră în Dumnezeu, Cel ne luminează calea și ne călăuzește sufletul după moarte.

Pe lângă cei trei colaci care reprezintă Sfânta Treime, se mai pune uneori un colac care reprezintă familia și se mai pregătesc 40 de colaci mici, fiecare cu o lumânare în centru, care se împart apoi celor care vin la slujbă. Dar numărul de 40 nu este obligatoriu și nu este o cerință a bisericii. Depinde de fiecare creștin în parte și de bugetul de care dispune.

Sunt zone în care cei 40 de colaci se fac la parastas numai în ziua înmormântării și zone în care se pregătesc cei 40 de colaci la 40 de zile de la deces și se împart împreună cu pomana, coliva și vinul roșu sfințit la slujbă.

Cum se pregătesc alimentele pentru pomană

Preoții ne recomandă să dăm o masă de pomană imediat după înmormânare, un vechi obicei creștinesc, pe care îl respectăm de câteva secole. După tradiție, se pregătesc tot felul de alimente de bună calitate pentru pomană, aperitive, friptură și pilaf sau șnițele, sarmale și cozonaci, plăcinte sau prăjituri de casă.

În zilele noastre, este mult mai simplu să organizăm pomenile la un local sau la un restaurant sau să apelăm la o firmă de cattering. Indiferent de alegerea noastră, la pomană se pregătesc de obicei aperitive, un fel principal și desert. Dacă pomana se ține în zile de post, se respectă interdicția de a mânca de dulce și se pregătesc doar alimente de post.

Mai există o tradiție care spune că este bine să dai de pomană din mâncărurile preferate de defunct.

Cel mai important preparat de la orice pomană rămâne, însă, coliva, un dulce ritualic, cu o semnificație profundă la toate slujbele, parastasele și pomenirile morților. Coliva, făcută din grâu și nucă, reprezintă trupul lui Iisus Cel care s-a jertfit pentru noi, dar și trupul nostru, al muritorilor, pe care îl lăsăm în urmă la ziua cea de apoi, pentru a urca la Domnul.

Câte pachete se dau de pomană

Coliva și cei 3 sau 43 de colaci care se fac la parastas sunt însoțiți și de pachete cu alimente de pomană. Nu există un număr prestabilit de pachete, depinde de fiecare câte pachete consideră că poate oferi după un parastas, dar în general este bine ca numărul lor să fie par și să fie cel puțin două pachete pentru sufletul răposatului.

Românii sunt darnici și întotdeauna pregătesc pachete îndestulătoare de pomană. Dacă parastasul se face la biserică, atunci este bine să ai pregătite mai multe pachete, deoarece vor fi întotdeauna mai mulți creștini la slujbă. Dacă parastasul de ține la cimitir, numărul celor care participă este întotdeauna mai redus.

Se spune că este bine să ai un colac și un pachet cu colivă și alimente pentru fiecare dintre cei care participă la pomenire, dar nu este neapărat obligatoriu. Sunt persoane care aduc 10, 20 sau chiar mai multe pachete de pomană la parastas, pentru a fi slujite. Pe multe dintre ele le împart chiar la biserică, pe altele le împart pe la vecini sau pe la rude în ziua respectivă.

În fiecare pachet trebuie să se găsească un colac cu lumânare, colivă, un fel principal de mâncare, un desert și un pahar de vin roșu. Colacii și coliva care se pun în pachete este bine să fie slujite și stropite cu vin roșu de către preot la slujba parastasului, deoarece vinul roșu închipuie jerfta lui Iisus Hristos și totodată jerfta tuturor creștinilor martiri, care au pătimit pentru credință.

Pachetele cu pomană se oferă întotdeauna cu lumânarea aprinsă, deoarece lumina ei însoțește rugăciunile și ofranda simbolică pe care o facem pentru cei adormiți.

Zile în care nu se fac pomeni și parastase

În timpul anului sunt numeroase zile în care nu se fac parastase, iar aceste zile sunt legate de marile sărbători cu cruce roșie, de sărbătorile închinate lui Iisus Hristos, Maicii Domnului și sfinților. Multe dintre zilele în care nu se fac parastase sunt calculate în funcție de Crăciun și de data Paștelui.

• În cele 12 zile dintre Nașterea și Botezul Domnului (25 decembrie – 6 ianuarie)
• De la Lăsatul secului de carne până la sâmbăta întâi din Postul Mare
• Din sâmbăta Floriilor până în Duminica Tomii
• La praznicele împărătești și sărbători mari cu cruce roșie
• În timpul Postului Mare nu se face parastas în zilele de rând (luni, marți, miercuri, joi, vineri), deoarece în aceste zile nu se face Liturghie obișnuită sau deplină.

  foto: Shutterstock