Când se pune virgula. Regulile de folosire a virgulei cu exemple

”Să mâncăm, copii!” ar putea fi un îndemn sinistru, dacă nu ar exista virgula. Este un exemplu clasic de folosire a virgulei pe care mulți dintre noi ni-l amintim din școală. Citește care este rolul virgulei și când se pune virgula corect, conform regulilor gramaticale românești.

Virgula marchează o pauză de vorbire, atunci când transcriem o propoziție sau o frază. Aceasta este cea mai cunoscută definiție cu privire la folosirea virgulei. Cu toate acestea, există mai multe situații când se pune virgula pentru a accentua anumite informații sau structura unei propoziții sau a unei fraze.

De asemenea, trebuie să notăm faptul că virgula marchează o pauză scurtă, dar nu fonetica dispune când se pune virgula. Există reguli clare gramaticale în limba română, conform cărora învățăm din clasele primare când se pune virgula corect și ce rol are ea într-un text pentru înțelegerea corectă a informațiilor.

Ce este virgula

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, virgula (,) este un semn de punctuație care delimitează grafic unele propoziții în cadrul frazei și unele părți de propoziție în cadrul propoziției. Virgula notează totodată o pauză scurtă de vorbire.

Termenul ”virgulă” este moștenit în limba română din termenul francez ”virgule”.  

Virgula nu se folosește doar în texte, ci și în partiturile muzicale sau în matematică.

În muzică, virgula este un semn întrebuințat pentru a arăta când trebuie făcută respirația în timpul unei interpretări vocale. În acest caz, ea mai poartă și numele de comă din termenul german ”komma”.

Iar în matematică, virgula este semnul folosit pentru a separa, într-un număr zecimal, partea întreagă de partea fracționară.

Virgulă versus punct și virgulă

Spre deosebire de virgulă, un alt semn de punctuație bine cunoscut, punctul și virgula (;), notează o pauză mai mare de vorbire. Acest semn este folosit pentru a despărți propoziții sau grupuri de propoziții, concepute ca unități relativ independente, în cadrul unei fraze. 

Semnul de punctuație punctul și virgula se folosește mai mult ca un mijloc stilistic decât ca un mijloc gramatical, el rămânând la libera alegere a scriitorului, care îl poate ușor înlocui prin punct sau prin virgulă, pauza marcată de el nefiind absolut indispensabilă, iar sensul frazei nesuferind schimbări. În general, el ușurează înțelegerea textului în timpul lecturii.

Cum se folosește semnul virgulei în scris

Mulți dintre noi cunoaștem cele mai importante reguli de punctuație și nu uităm când se pune virgula în cadrul unei fraze. Cu toate acestea, uităm uneori că virgula se pune întotdeauna lipită de cuvântul care o precede.

• Află dacă faci greşeli gramaticale?

Niciodată nu se lasă spațiu între cuvântul anterior și virgulă. Spațiu se lasă doar după virgulă în mod obligatoriu, pentru a scrie corect gramatical.

Aceasta este regula de poziționare a virgulei în cadrul unei propoziții sau fraze și este bine să ținem cont de ea atât când scriem de mână, cât și atunci când redactăm un text pe calculator.

Principalele reguli de folosire a virgulei

Oricât de bine credem că stăpânim regulile gramaticale, uneori virgula ne încurcă. De aceea, este bine să ne reamintim când se pune virgula corect pentru a respecta nu doar regulile gramaticale, ci și logica propozițiilor, cursul firesc al frazelor și înțelesul corect al acestora.

Când se pune virgula corect în cadrul propozițiilor

Virgula desparte termenii dintr-o enumerare

Părțile omogene dintr-o propoziție, fie ele substantive, verbe sau adjective se despart prin virgulă.

Ex: Mama, tata, bunica și copilul au plecat în vacanță la mare.

Ex: Grădina bunicii era luminoasă, verde, spațioasă.

Ex. Elevii s-au apropiat de profesoară țipând, alergând și aplaudând.

Ex: Ziua, dimineața, noaptea, el se gândea mereu la viața lui trecută.

Cuvintele din cadrul enumerației pot fi la rândul lor însoțite de determinanți, dar și aici se respectă regula de a se pune virgula între termenii enumerației.

Această casă este nouă, luminată la colțuri cu becuri puternice, zugrăvită în alb-argintiu.

Virgula desparte apozițiile

Apoziția simplă sau dezvoltată se izolează prin virgulă de restul propoziției:

Ex: Mircea, fiul, a sosit vesel acasă. — apoziție simplă;

Ex: Mircea, fiul nostru cel cuminte și ascultător, a sosit vesel acasă.

Atunci când apoziția face însă parte dintr-un nume propriu, aceasta nu se izolează prin virgulă:

Ex: Mircea cel Bătrân a fost Domn al Țării Românești între anii 1386 și 1418.

Virgula desparte anumite conjuncții, adverbe sau interjecții

Locuțiunile conjuncționale „așadar” și „prin urmare” se izolează prin virgulă de restul propoziției:

Ex: I-am spus, așadar, rezultatul concursului.

Ex: Am stabilit, prin urmare, amânarea ședinței.

Anumite adverbe sau perechi formate din conjuncții/adverbe cer de asemenea virgulă:

Ex: Nu scrisese un roman, ci un volum de poezii.

Ex: Nu fusese în vizită numai la părinți, ci și la bunici și unchi.

După adverbe de afirmație și de negație sau interjecții, când acestea sunt echivalente ale unei propoziții. Dacă după adverb/interjecție urmează o propoziție introdusă prin că, virgula nu se mai folosește:

Ex: Firește, a încercat să-i ajute. Firește că a încercat să-i ajute.

Ex: Nu, nu mai ascult. Nu că nu mai ascult.

Virgula desparte gerunzii și participii la începutul frazei

Gerunziile și participiile verbale, cu sau fără determinant, așezate la începutul propoziției se despart prin virgulă:

Ex: Supărat, el a trântit ușa cu putere.

Ex: Supărat pe colegii săi, el a trântit ușa cu putere.

Virgula desparte complemente aflate între subiect și predicat

Complementele circumstanțiale așezate între subiect și predicat se izolează de obicei prin virgulă:

Ex: Eu, atunci, am fugit repede în casă.

Ex: Eu, dis-de-dimineață, am plecat de acasă.

Ex: El, fiindu-i înghețate mâinile, n-a putut să scrie.

Virgula desparte substantive la vocativ și adresări directe, adverbe de afirmație sau negație

Substantivele în cazul vocativ se separă de restul propoziției:

Ex: Mănânci, calule, ovăz?

Interjecțiile cu valoare de adresare directă se separă de restul propoziției:

Ex: Măi, nu cumva să vă împingă Mititelul să intrați înaintea mea!

Ex: Da, o să plecăm împreună la munte săptămâna viitoare!

Virgula desparte citatele de restul propoziției sau al frazei

Indiferent dacă citatele sunt introduse la început, la mijlocul sau la sfârșitul unei fraze, acestea se despart prin virgulă.

Ex: Primarul declară, „Suntem pe ultima sută de metri cu pregătirile”.
Ex: „Suntem pe ultima sută de metri cu pregătirile”, a declarat primarul.

Adresele și datele din calendar

Virgula separă elementele unei adrese și elementele unei date, mai puțin în cazul în care se menționează doar ziua și anul.

Ex: Strada Luminii, Arad, județul Arad.

Ex: „Luni, 12 ianuarie, 2020” și „ianuarie 2020”.

Când se pune virgula corect în cadrul frazelor

Virgula trebuie folosită pentru a separa propozițiile în cadrul unei fraze, în cazul în care propozițiile nu sunt legate prin conjuncția ”și”. Așadar, virgula desparte de regentă următoarele tipuri de propoziții:

Propozițiile coordonate prin juxtapunere

Ex: Cățelul se oprește nedumerit, se uită puțin în urma dulăului, apoi se întoarce în buruieni…

Propozițiile coordonate copulative

În acest caz, să reținem că se despart prin virgulă propozițiile legate prin „nici”, „nu numai… ci și”), adversative („dar”), disjunctive („ba”, „când”, „fie”, „ori” sau „sau”) și conclusive („așa că”, „astfel încât”):

Ex: Văd că doamna-i supărată foc, dar n-am nici eu încotro.

Propozițiile completive directe și indirecte așezate înaintea regentei.

Ex: … stătea mai mult prin fața locuințelor vecine, pândind să văd cine intră și cine iese…

Propozițiile circumstanțiale de timp așezate înaintea regentei

Ex: …când mă lua cineva cu răul, puțină treabă făcea cu mine.

Propozițiile circumstanțiale de timp așezate după o regentă care cuprinde un complement circumstanțial sau o propoziție circumstanțială, se despart prin virgulă

Ex: Nevasta a murit de mult, de pe când eram om teafăr.

Propozițiile subordonate cauzale

Ex: Am refuzat, deoarece nu aveam niciun interes să lucrez cu el.

Propozițiile subordonate consecutive

Ex: Nu s-a putut lua nicio decizie, întrucât nu a vrut nimeni să voteze.

Propozițiile subordonate concesive

Ex: A luat toate deciziile de capul lui, măcar de-ar fi luat vreuna bună!

Propozițiile subordonate condiționale

Ex: Luam mașina, dacă nu aveam un tren rapid să ajung mai devreme la tine.

Propozițiile subordonate opoziționale

Ex: Se joacă toată ziua pe calculator, în loc să mai citească și el câte o carte.

Propozițiile incidente

Ex: În sfârșit, ca să nu-mi uit vorba, toată noaptea cea dinainte de plecare, până s-au revărsat zorile, m-am frământat cu gândul, fel și chip, cum aș putea îndupleca pe mama să mă dea mai bine la mănăstire.

Când se pune virgula greșit

De cele mai multe ori, virgula este folosită greșit:

1. Intre subiect și predicat

Ex: Maria, pleacă în vacanță.

2. Între părţi de propoziţie de acelasi fel legate prin ”și” ori ”sau”.

Ex: Bunicul, și bunica au venit în vizită.

3. Înainte de o comparație.

Ex: Această carte este mai frumoasă, decât cartea ta.

4. Între verb şi complemente sau între regentă şi completivă

Ex: Vă rog, să fiți cu ochii pe câinele meu”, „Politicianul a declarat înaintea ședinței BPN a PSD, că soluția găsită pentru…”

5. Pentru a izola un atribut cu rolul de a identifica, şi nu de a explica, de restul enunţului

Ex: Sucul, produs de o firmă din Spania, a fost retras de pe piață”, „Copilul marelui poet, Mihai Eminescu…”

6. Înainte de propoziții coordonate introduse prin conjuncția ”sau”

Ex: Nu mi-a răspuns la telefon pentru că făcea curat, sau dormea.

7. După o conjuncţie coordonatoare adversativă:

Ex: Iar, plata care trebuie făcută este de 13 miliarde de lei.

Ex: Dar, pe voi cine v-a chemat?

• Vezi şi ce alte greșeli de limbă mai fac românii!

sursa foto: 123rf.com