Multe tradiții creștinești sunt împletite cu frumoase obiceiuri legate de nuntă și dragoste, păstrate și azi în preajma marilor sărbători. Iar obiceiul de a pune busuioc sub pernă de Bobotează este, poate, cel mai răspândit și cel mai bine păstrat atât la sate, cât și la oraș.
Botezul Domnului și praznicul Sfântului Ioan Botezătorul sunt rânduite de biserică în zilele de 6 și 7 ianuarie și încheie Sărbătorile de iarnă care au început pe data de 6 decembrie, la Sfântul Nicolae. Boboteaza este o mare sărbătoare creștină, dar a păstrat din vechime o mulțime de obiceiuri și superstiții legate de sănătate și noroc, dar și de ursit. Multe tinere au și azi obiceiul de a pune busuioc sub pernă de Bobotează pentru a-și afla norocul în dragoste și pentru a afla cât de repede își vor găsi jumătatea.
Obiceiuri străvechi și tradiții creștinești în Ajun de Bobotează
Ajunul Bobotezei, și anume ziua de 5 ianuarie, este prima zi de post din anul cel nou, imediat după Anul Nou și Sfântul Vasile, care este sărbătorit pe data de 1 ianuarie. După zilele de petrecere, încărcate de bucate bogate, stropite cu vin, biserica a rânduit pe data de 5 ianuarie să ținem post pentru a ne pregăti cum se cuvinte pentru cele două zile de Sărbătoare: Boboteaza sau Botezul Domnului și soborul Sf. Ioan Botezătorul.
Preoții merg din timp cu botezul pe la casele oamenilor și stropesc cu agheasmă toți membrii familiei, icoanele din casă, apoi animalele și fântânile. În Ajunul Bobotezei se spune că este bine să ții post negru, dar nu este obligatoriu. Mulți români țin post și se abțin de la carne, lapte și ouă, bunătăți din care au voie să mănânce iar, începând cu data de 6 ianuarie, de Bobotează.
Seara de ajun este încărcată de superstiții și obiceiuri rămase din vremuri străvechi, în care se țineau tot felul de ritualuri pentru sănătate și pentru dragoste, la începutul noului an. Mai ales la sate, românii păstrează și acum o mulțime de tradiții care au menirea să îi ferească de boli și de rele, să îi țină sănătoși tot anul și în putere pentru muncile de zi cu zi.
Din vremuri vechi, exista credința că magia albă sau farmecele de bine au puteri mai mari în noaptea dintre 5 și 6 ianuarie, iar fetele tinere puneau busuioc sub pernă de Bobotează să își găsească bărbatul ursit.
Tot în seara de ajun, în unele zone ale țării se petrece la Iordănitul femeilor. Obiceiul spune că femeile și fetele de măritat se adună pe la casele celor mai pricopsite dintre ele, unde petrec, dansează, povestesc și se veselesc, dar mai fac și farmece de dragoste sau de sănătate.
Ce ritual trebuie să respecți când pui busuioc sub pernă de Bobotează
Bunul obicei creștinesc spune că preotul trebuie să ajungă cu botezul pe la casele tuturor creștinilor înainte de Bobotează. Prin Bucovina sau prin alte zone ale Moldovei, preotul era însoțit de un grup de copii îmbrăcați în haine albe, care sunau din clopoței și cântau Chiralesa (Kira Leisa, o variantă a termenului grecesc Kyrie Eleison care înseamnă Doamne Miluiește).
Când preotul intra în casă și sfințea gospodăria, fetele tinere trebuiau să prindă momentul prielnic să fure un fir de busuioc din mănunchiul preotului, înmuiat în agheasma mare. Se înțelege că părintele închidea ochii și se făcea că nu vede cum tinerele rupeau câte un fir sfințit de busuioc. Numai busuiocul purtat de preot și sfințit la biserică avea menirea să dezlege viitorul și să le arate cu cine se vor mărita.
Cine vrea să păstreze tradiția și să încerce dacă ea mai are puterea din vremurile vechi, trebuie să aibă musai busuioc sfințit de la biserică, desprins din mănunchiul părintelui care vine cu Botezul Domnului.
Seara, firul de busuioc furat se lega cu un fir roșu și se punea sub pernă. Din același fir roșu, fetele rupeau o bucată și făceau un inel pe degetul inelar de la mâna stângă. Înainte de culcare, se închinau și se rugau pentru sănătate, pentru bunăstare, dar și pentru noroc în dragoste. Superstițiile mai spun că fetele care au îndeplinit ritualul și adorm cu sufletul liniștit, vor avea norocul să îl vadă în vis pe flăcăul care va veni să le ceară de nevastă. Până și azi se mai păstrează acest ritual, mai mult din curiozitate, iar tinerele care îl practică sunt convinse că Maica Domnului sau Sfântul Ioan le va da un semn în vis.
Busuiocul și puterile lui magice
Crenguțele de busuioc sfințit aduc noroc în casă, purifică aerul și sunt păstrate cu grijă la icoane. Am moștenit obiceiul de la bunicile noastre să prețuim busuiocul și să ducem busuioc la biserică pentru a fi sfințit cu agheasmă. Dar harul busuiocului era cunoscut cu multă vreme înainte de creștinism.
Busuiocul este originar din India, de unde a fost adus în Imperiul Roman și apoi în Grecia antică de către negustorii de condimente. Romanii, cuceriți de parfumul și de proprietățile lui curative, l-au asociat cu zeița Venus. Erau convinși că parfumul lui vindecă multe boli, dar este și un bun afrodisiac pentru cuplurile care căutau dragostea și doreau copii.
Crenguțele de busuioc înflorite sunt cele mai parfumate și cele mai apreciate. Se folosesc la rugăciune, se stropesc cu apă sfințită și se pun în multe ceaiuri care vindecă suferințe vechi. Frunzele și florile zdrobite se foloseau în tot felul de poțiuni și creme care alinau durerile, inflamațiile și infecțiile, dar care aveau efecte benefice și asupra sufletului.
Grecii alungau tristețea și lacrimile cu uleiul parfumat de busuioc. Se rugau la zei să le împlinească dorințele și le aduceau ofrande de busuioc. Numele busuiocului vine de la termenul grecesc ”basilikon” care însemna, în era precreștină, ”demn de un rege”. Într-adevăr, aroma acestei plante cu numeroase proprietăți medicinale înnobila orice parfum și era folosită în ritualurile destinate regilor și sacerdoților.
Iar femeile care căutau dragostea, nu făceau niciun ritual, dacă nu aveau crenguțe de busuioc pline de flori pe masă. De aceea, s-a păstrat până în ziua de azi credința că busuiocul înflorit și mai ales sfințit ne ajută în dragoste să ne căutăm sufletul pereche.
Curiozități despre busuioc
Busuiocul este cunoscut drept plantă de leac de peste 3.000 de ani.
Este considerat o plantă sacră în cultura hindusă și, în multe zone din Europa, busuiocul reprezintă un semn de dragoste și devotament între cupluri.
O legendă creștină spune că busuiocul a înflorit pe dealul pe care a fost crucificat Iisus, acolo unde a fost găsită crucea sacrificiului Său. De atunci, creștinii au căpătat obiceiul să folosească busuiocul sfințit la biserică pentru rugăciune și pentru sănătate și să-l pună la icoanele sfințite de acasă.
Crenguțele de busuioc nu se taie niciodată cu cuțitul. Încă din Antichitate, oamenii au observat că, dacă frunzele sau crenguțele de busuioc erau tăiate cu ceva din metal, se oxidau și deveneau negre. O asemenea transformare a fost pusă pe seama puterilor magice ale plantei, care trebuia neapărat ruptă și mărunțită cu mâna, pentru a fi benefică.
Busuiocul verde mai are un frate de culoare vânătă care este supranumit busuioc roșu. Florile acestuia au culoarea mov sau liliachie.
Busuiocul roșu este considerat mult mai aromat și mai bogat în virtuți curative, decât cel verde, dar când vrei să pui busuioc sub pernă de Bobotează, culoarea contează mai puțin, iar cel mai important lucru este ca busuiocul să fie sfințit.
Alte tradiții și obiceiuri frumoase de Bobotează
În dimineața zilei de 6 ianuarie se țin slujbe în toate bisericile, iar preoții din parohii se îngrijesc să pregătească agheazma mare, apa sfințită care poartă cu ea Duhul Sfânt. După slujba din biserică, preotul pleacă în procesiune către o apă curgătoare sau către un lac, unde sfințește apele. Dacă apele sunt înghețate, se sculptează cruci din gheață și se așază pe mal.
La final, preotul aruncă o cruce de lemn în apă și cine este suficient de puternic să înoate după ea în apele înghețate, se consideră un om norocos și binecuvântat pe viață. Tradiția mai spune că temerarul care prinde crucea nu va mai fi atins niciodată de boală, iar familia lui va fi mereu ocrotită de binecuvântarea preotului.
În ziua de Bobotează, după slujba de sfințire a apelor, oamenii se retrag pe la casele lor și pregătesc o masă bogată la fel ca de Crăciun, cu sarmale, fripturi și cozonaci, la care își învită și rudele. Coliva nu lipsește din această zi de sărbătoare și ea este sfințită de preot, după care se împarte tuturor celor din familie, dar și animalelor din gospodărie să fie sănătoase și mănoase.
În ziua de Bobotează, se mai crede că toate apele sunt sfinte, de aceea femeile nu spală rufe în ziua respectivă, dar nici în următoarele șapte zile.
De la biserică, femeile și fetele luau agheasmă și busuioc sfințit pe care îl foloseau în momente de cumpănă, când era cineva bolnav în familie sau când treceau prin necazuri.
Se mai spune că fetele care cădeau pe zăpadă de Bobotează erau sigure că se vor mărita în anul respectiv, căzătura fiind simbolică pentru trecerea abruptă de la viața de fecioară la viața grea de femeie măritată.
Prin anumite zone ale țării, un buchețel de busuioc sfințit se pune afară, de Bobotează, la streașina casei. Dacă a doua zi este plin de chiciură, fetele spun că vor avea parte de un bărbat bogat. Dacă busuiocul rămâne uscat, dragostea le va ocoli în acel an.