Botezul Domnului sau Boboteaza marchează sfârșitul sărbătorilor creștine de iarnă și se sărbătorește întotdeauna cu o zi înainte de Sfântul Ion. Boboteaza 2022 se sărbătorește joi, pe 6 ianuarie, și încheie ciclul celor 12 zile de sărbătoare care începe de Crăciun.
Botezul Domnului în apele Iordanului reprezintă unul dintre cele mai emoționante și semnificative momente din viața lui Iisus Hristos. Acesta este momentul în care Iisus se arată oamenilor drept Mesia, iar Sf. Ioan Botezătorul este cel care transmite mesajul întregii comunități.
Tradiția creștină spune că Iisus nu s-a dus să primească botezul pentru că ar fi avut vreun păcat, ci pentru a se arăta oamenilor și pentru a întări credința lor în Dumnezeu. Prin Botezul Domnului se sfințește întreaga creație, se curăță apele, natura, oamenii și sufletele lor, iar creștinii se simt mai aproape de Dumnezeu.
Boboteaza 2022. Cum se săvârșește ritualul botezului
Botezul Domnului reprezintă botezul fiecărui creștin. În fiecare an, pe data de 6 ianuarie, ritualul botezului ne aduce aminte tuturor că ne-am botezat întru credința creștină și suntem ocrotiți de binecuvântarea Domnului.
Fiecare preot paroh pregătește Boboteaza după un ritual străvechi. Se alege un loc în curtea bisericii lângă fântână sau un loc lângă o apă curgătoare. Se umple un cazan mare cu apă curată, iar preotul oficiază slujba de Bobotează și sfințește atât apa din vas, cât și apa curgătoare sau fântâna.
La finalul slujbei, enoriașii pot lua câte o sticlă cu apa sfințită cunoscută drept agheasmă, pe care o păstrează acasă la icoane și o folosesc pentru tămăduire în vremurile grele.
Epifania, ziua în care se arată Mesia
Sărbătoarea din data de 6 ianuarie poartă multe nume în calendarul ortodox și este la fel de veche precum Crăciunul și Paștele. Boboteaza se mai numește Arătarea Domnului, Epifania, Teofania, Descoperirea Cuvântului Întrupat, dar și Iordanul.
Toate apele sunt sfințite în ziua de Boboteaza, deoarece râurile și lacurile au fost primele locuri unde se botezau pe vremuri creștinii care îl urmau pe Iisus. Iar Hristos însuși a fost botezat în apa Iordanului, de unde vine și numele acestei sărbători.
Multă vreme, Boboteaza a fost sărbătorită în aceeași zi cu Nașterea Domnului și Crăciunul, lucru ce se întâmplă și azi în unele comunități din Rusia, Republica Moldova sau în biserica Armenească.
Botezul Domnului și coborârea Sfântului Duh
În pragul vârstei de 30 de ani, după o perioadă foarte lungă în care a trăit retras, Iisus se arată oamenilor și vine să să își primească botezul în apele Iordanului. Sfântul Ioan însuși îl recunoaște și le vorbește tuturor despre Mesia care a fost trimis pe lume pentru ispășirea păcatelor noastre, pentru izbăvire și mai presus de toate pentru a aduce speranța unei credințe noi.
Ziua în care a fost botezat Iisus în apele Iordanului este menționată de toți evangheliștii. Iisus și Sfântul Ioan se presupune că erau cam de aceeași vârstă, iar Hristos aflase de faptele propovăduitorului Ioan care îi îmbărbăta pe cei necăjiți și le promitea că venirea lui Mesia va izbăvi lumea.
Tânărul Ioan l-a recunoscut de îndată pe Iisus când acesta s-a apropiat de malul Iordanului.
„Eu am trebuință să fiu botezat de tine și tu vii la mine”, stă scris în Evanghelia după Matei (Matei 3, 14). Acestea au fost cuvintele Sfântului Ioan când i s-a arătat Iisus. Și tot atunci, Sfântul Duh s-a coborât asupra lui Iisus sub forma unui porumbel alb, iar Dumnezeu Tatăl l-a arătat oamenilor pe Fiul său.
Procesiunea de Bobotează sfințește apele
În ajun de Bobotează și în dimineața zilei de 6 ianuarie se țin slujbe în toate bisericile, iar preoții din parohii se îngrijesc să pregătească agheazma mare, apa sfințită care poartă cu ea Duhul Sfânt.
Preoții merg din casă în casă să împartă Botezul Domnului și să sfințească locuințele enoriașilor. În vremurile mai vechi, ei erau precedați de un grup de copii îmbrăcați doar în haine albe, care sunau din clopoței și strigau Kira Leisa, o variantă a termenului grecesc Kyrie Eleison și anume Doamne Miluiește.
După slujba din biserică, preotul pleacă în procesiune către o apă curgătoare sau către un lac, unde sfințește apele. Dacă apele sunt înghețate, se sculptează cruci din gheață și se așază pe mal.
La final, preotul aruncă o cruce de lemn în apă și cine este suficient de iute să înoate după ea se consideră un om norocos și binecuvântat pe viață. Tradiția mai spune că temerarul care prinde crucea nu va mai fi atins niciodată de boală, iar familia lui va fi mereu ocrotită de binecuvântarea preotului.
Cum se folosește agheasma primită de Bobotează
Agheasma este folosită de preoți pentru botezul copiilor, pentru sfințirea caselor sau pentru împărtășirea celor bolnavi. Această apă atinsă de harul dumnezeesc se păstrează tot anul în agheasmatar și se folosește la sărbători, dar mai ales la Paște.
Creștinii care iau acasă agheasma mare trebuie să o păstreze în sticle curate, cu o ramură de busuioc sfințit, vegheată de o icoană a Maicii Domnului sau a sfântului Ioan Botezătorul. Oamenii știu că apa sfințită rămâne la fel de proaspătă și bună la gust ca în ziua în care a fost adusă de la slujbă.
La început de an, când se aduce acasă agheasma mare acasă, este bine să fie binecuvântate familia și animalele din casă, întreaga locuință și icoanele, stropindu-se cu busuioc înmuiat în apa sfințită.
Când îți binecuvântezi copiii, când este ziua lor de naștere sau când sunt bolnavi, este bine să le ungi fruntea cu agheasma mare și să te rogi pentru ei.
Când treci printr-o perioadă mai grea și te rogi la Dumnezeu, bea câte o gură de agheasmă mare dimineața, înainte să mănânci. Ea are proprietatea de a curăța trupul și sufletul și de a întări rugăciunile.
Folosește agheasma mare când ești pusă în fața unei încercări grele și când ai mare nevoie de liniște sufletească pentru a lua cea mai bună decizie. Se spune că, dacă îți ungi fruntea cu apă sfințită, se limpezesc gândurile și emoțiile, iar ajutorul de care ai nevoie vine mai curând.
Credințe vechi și superstiții de Bobotează
Botezul Domnului din 6 ianuarie și ziua Sfântului Ioan din 7 ianuarie sunt ultimele două mari sărbători de iarnă. Înaintea acestor sărbători se ține post, dar după ce preotul vine cu Botezul, oamenii pregătesc acasă o masă bogată la fel ca la Crăciun, cu borșuri acre, cu sarmale, cozonaci și alte bunătăți tradiționale.
Coliva nu lipsește din această zi de sărbătoare și ea este sfințită de preot, după care se împarte tuturor celor din familie, dar și animalelor din gospodărie să fie sănătoase și mănoase.
În ziua de Bobotează, se mai crede că toate apele sunt sfinte, de aceea femeile nu spală rufele în ziua respectivă, dar nici în următoarele șapte zile.
De la biserică, femeile și fetele luau busuioc sfințit pe care îl foloseau la diverse farmece de dragoste. Se spune că în noaptea de Bobotează, dacă dormi cu busuioc sub pernă îl vei vedea în vis pe cel care îți este ursit pe viață.
Se mai spune că fetele care cădeau pe zăpadă de Bobotează erau sigure că se vor mărita în anul respectiv, căzătura fiind simbolică pentru trecerea abruptă de la viața de fecioară la viața grea de femeie măritată.
Focuri purificatoare
Imediat după sfințirea apelor și după încheierea slujbei, flăcăii din sat se duceau pe dealuri unde dădeau foc la vreascurile uscate pe care le adunaseră cu o zi înainte. Focul și fumul purifica aerul, alunga spiritele rele și bolile și alunga ispitele.
Cu vreascuri fumegânde treceau pe la pomii din livadă, să fie protejați de gerul iernii și să fie roditori și sănătoși. Acest obicei care se practica după Botezul Domnului era numit în Bucovina Ardeasca și poate avea rădăcini în obiceiurile străvechi de a aprinde focuri la solstițiul de iarnă pentru celebrarea Soarelui.
Iordănitul femeilor și Udatul Ionilor
În seara de Bobotează, prin nordul țării se ținea Iordănitul femeilor, o petrecere la care se adunau numai femei și fete și la care se cânta și se juca, dar se făceau și diverse farmece de iubit.
Bărbații cu numele de Ion aveau și ei petrecerea lor numită Udatul Ionilor. Ei își agățau brazi împodobiți la poartă și așteptau neamurile și prietenii să îi cinstească de Sfântul Ioan. În Bucovina sau în Transilvania, la porțile Ionilor se venea cu lăutarii, atât de importante erau aceste sărbători pentru întreaga comunitate.
De Bobotează, tinerele femei proaspăt căsătorite erau integrate în comunitatea femeilor printr-un ritual simplu, dar vesel fiind stropite cu apă din fântână sau de la râu, și niciuna nu avea voie să refuze.