În fiecare an, peste 2 miliarde de creștini sărbătoresc Nașterea Domnului pe 25 decembrie. Totuși această dată nu a fost fixă tot timpul, ba mai mult, în primele trei secole de existență a creștinismului, nașterea Mântuitorului nu a fost sărbătorită.
Sărbătorile cele mai importante ale cultului erau Boboteaza/Noaptea Regilor (6 ianuarie), care comemora sosirea magilor după nașterea lui Iisus, și Paștele, sărbătoarea învierii lui Iisus. Prima menţionare oficială a datei de 25 decembrie ca zi de sărbătoare, în onoarea naşterii lui Iisus Hristos, apare într-un calendar roman din anul 336.
Însă chiar a fost Iisus născut pe 25 decembrie? Probabil că nu. Biblia nu menţionează cu exactitatea data naşterii Mântuitorului, iar povestirile asociate acestui eveniment conţin detalii contradictorii. De exemplu, prezenţa păstorilor și a oilor sugerează încadrarea temporală a evenimentului mai degrabă în lunile de primăvară.
Și, totuși, cum am ajuns să sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie? Atunci când liderii Bisericii au stabilit sărbătorirea naşterii Mântuitorului pe această dată, la sfârșitul secolului al treilea, au ales probabil ziua de 25 decembrie deoarece coincidea cu festivaluri păgâne existente în onoarea lui Saturn (zeul roman al agriculturii) și Mithra (zeul persan al luminii). În acest fel, era mult mai ușor să convingă păgânii din Roma să accepte creștinismul ca religie oficială a Imperiului.
Sărbătoarea Crăciunului s-a răspândit în întreaga lume occidentală în următoarele câteva secole, dar mulți creștini au continuat să considere că Boboteaza şi Paștele au o importanță mai mare.
Unii, inclusiv puritanii coloniali din New England, au interzis respectarea acestei „noi” sărbători, deoarece considerau păgâne tradițiile specifice, precum oferirea de cadouri și împodobirea brazilor.
Abia în secolul XIX, Crăciunul a devenit cu adevărat popular ca sărbătoare a copiilor, a darurilor şi a carităţii, iar responsabil de această schimbare e este scriitorul Charles Dickens. În 1843, Dickens publica nuvela „Colind de Crăciun”, despre un om morocănos şi mizantrop care se schimbă în bine, după ce primeşte vizita a patru fantome în Ajunul Crăciunului.
Statul american Alabama a fost primul care a declarat Crăciunul drept sărbătoare legală în 1836, iar apoi din 1870 a devenit sărbătoare naţională în toate statele americane.
Biserica Catolică s-a opus, zadarnic, afirmării lui Moş Crăciun şi a manifestat rezistenţă faţă de asimilarea unor mitologii populare diferite de creştinism, în special în anii 1950.
În lume, fiecare comunitate de creştini a sărbătorit însă Crăciunul în funcţie de tradiţiile culturii locului şi de obiceiurile păgâne din momentul convertirii, şi aşa se face că ritualurile specifice sunt numeroase şi foarte diferite.