Cât de mult am aşteptat vara… şi iată că a venit în toată splendoarea ei: căldură multă, soare dogoritor… Pentru a-i rezista, avem nevoie de aliaţi care să ne…
răcorească din când în când ziua. Dintre aceştia, cel mai delicios pare a fi… chiar îngheţata. De aceea de această data vom vorbi despre aventurile prin care îngheţata a trecut până să-şi câştige savoarea cu care astăzi ne încântă simţurile.
Evoluţia îngheţatei
Originile îngheţatei merg înapoi în timp până în secolul al 2-lea i.e.n., deşi nu a fost creditată o anumită dată sigură de „naştere” sau un anumit inventator al său. Ştim că Alexandru cel Mare savura adesea zăpada şi gheaţa aromate cu miere şi nectar. De asemenea, referinţe biblice arată că Regele Solomon era un împătimit al băuturilor cu gheaţă în timpul recoltelor. În timpul Imperiului Roman, Nero Claudius Caesar (54-86 e.n) consuma zăpada adusă din munţi, aromatizată ulterior cu fructe şi sucuri.
Italia
Mai bine de 1000 de ani mai târziu, Marco Polo s-a întors din Orientul Îndepărtat cu o reţetă care seamănă îndeaproape cu ceea ce azi numim şerbet. Istoricii estimează că această reţetă a evoluat în îngheţată undeva în preajma secolului al 16-lea.
Anglia
Se pare că Anglia a descoperit îngheţată în acelaşi timp, sau poate chiar mai devreme decât Italienii. În sec. Al 17-lea, Cream Ice (Crema de gheaţă) – cum era numită, apărea constant la masa lui Charles I.
Franţa
Acest gen de deserturi îngheţate a fost introdus în Franţa de către Ecaterina de Medici (aparţinând marii familii italiene de Medici) când această a devenit soţia lui Henry al 2-lea al Franţei. Îngheţată a devenit disponibilă publicului larg, de abia în 1660, când Sicilianul Procopio a introdus o reţetă (o combinaţie de lapte, frişcă, unt şi ouă) la Cafe Procope – prima cafenea din Paris.
America
Prima menţionare „oficială” a îngheţatei este într-o scrisoare din 1774 a unui oaspete al Guvernatorului din Maryland, William Bladen. Iar prima „reclamă” pentru îngheţată a apărut în New York Gazette, pe 12 Mai 1777, când confecţionerul Philip Lenzi a anunţat că îngheţata era disponibilă „aproape în fiecare zi”. Documente păstrate de către un negustor din New York, arată că preşedintele George Washington a cheltuit aproximativ 200 de dolari pe îngheţată în timpul verii lui 1790.
Despre preşedintele Thomas Jefferson se spune că avea o reţetă favorită de îngheţată în 18 paşi, o îngheţată care seamănă mai mult cu Baked Alaska din zilele noastre. Poţi verifica reţeta lui Jefferson aici. Un alt document, atesta faptul că în 1812, la al doilea banchet inaugural al Preşedintelui Madison la Casa Albă, s-a servit „o magnifică îngheţată de căpşuni”.
Pentru o perioadă de timp, îngheţata a rămas un desert rar şi exotic de care se bucură în cea mai mare parte doar elită.
Iar situaţia se schimbă abia în jurul anului 1800, când au fost inventate casele de gheaţă. Producerea îngheţatei a devenit curând o industrie în America, primul pas în acest sens fiind făcut în 1851 de către un negustor de lapte din Baltimore pe nume Jacob Fussell.
Ca şi celelalte industrii americane, producerea de îngheţată a crescut datorită inovaţiilor tehnologice, cum ar fi: energia cu abur, răcirea mecanică, omogenizatorul, energia electrică şi motoarele, maşinile de împachetat şi noi echipamente şi procese de îngheţare.
Citeşte mai multe despre îngheţată în pagina următoare
Page: 1 2