Dacă atunci când vezi un pepene dorinţa de a-l sculpta e mai puternică decât de a-l mânca, probabil că ai aptitudini de food stylist.
Nu prea ştiam eu „cu ce se mănâncă” această meserie, dar mi-am zis: are legătură cu frumosul şi cu bunătăţile… Gata, m-apuc! Şi am ajuns la Elegant Catering, o firmă pe care am ales-o după sigla la fel cum îi spune şi numele. Am intrat direct „în pâine” – că doar despre asta era vorba, nu-i aşa? „Eleganţii” aveau un eveniment la Comisia Europeană, unde m-am înfiinţat în prima mea „zi de muncă”. Ulterior, am aflat că alta ar fi fost procedura, dar pentru mine, ca învăţăcel privilegiat, a fost aşa. Ovidiu Moroe, unul dintre cei doi patroni asociaţi însuşi, împreună cu doi angajaţi, alergau încoace şi încolo pe un hol care mie nu-mi spunea mare lucru. Cum, aici o să punem mese? Şi decoraţiuni?! Aoleu, păi nu mai încape nimic! (Şi noi unde mai facem poze? – mă trăgea de mânecă fotograful – că deh, mai aveam şi profesia noastră de împăcat!). În câteva minute, Ovidiu şi băieţii lui au montat mesele. Ia te uită că încap toate, şi încă bine.
Mai întâi, decorul
N-am apucat să mă simt stingheră, pentru că m-am trezit cu un braţ de feţe de masă purpurii, care trebuiau întinse artistic. OK – zic. Asta pot să fac. Vreo patru vaze mari cu aranjamente florale gata făcute şi-au făcut apariţia. Un nou maldăr de eşarfe galbene şi indicaţia: „Leagă-le şi tu, să stea frumos”. Între timp, băieţii aşezau pe mese fel de fel de ustensile şi bucate. Bineînţeles, erau gata aranjate. Aş fi vrut eu să particip, dar pentru asta trebuie să mai învăţ.
Regula celor trei culori
Dacă aş vrea să fiu food stylist la Elegant Catering, cu ce diplome ar trebui să vin? – l-am întrebat pe Ovidiu. Am uitat să spun, el este food stylistul principal al firmei. A terminat Artele (dar şi ASE-ul!), aşa că se pricepe… la toate! „De fapt, eu acum ar fi trebuit să fiu pictor celebru”, glumeşte el. Ai nevoie de aptitudini artistice ca să te apuci de aşa ceva. Să ştii să potriveşti culorile, formele… Ceea ce obţii să placă ochiului, dar să se potrivească şi cu decorul, şi cu faţa de masă. Bineînţeles, trebuie să comunici şi cu bucătarul, care îţi spune dacă ideea ta fantastică nu face cumva rău la stomac. Fiecare preparat trebuie să aibă minimum trei culori – pentru a trezi pofta de mâncare – şi un gust bun. „Noi am inventat nişte suporţi comestibili de diverse forme”, se laudă în continuare Ovidiu. Aha, am înţeles: deci trebuie să ai talent. Şi apoi? Mă duc la vreo şcoală? „Poţi să te duci, îmi spune. Dar în bucătărie, totul se probează. Degeaba îmi vii cu diplome, vreau să văd ce poţi să faci”. Şi cum îţi dai seama? „Păi, îţi dau o temă şi aştept să-mi propui. Faci desene, te gândeşti…” Poate să nu fie chiar aşa de simplu. Îmi arată poze de la evenimente trecute. Uite, de exemplu, la party-ul ăsta cu căsuţe. Cât ţi-a luat să faci macaraua din marţipan (era o macara din marţipan, o minune!)? „Păi nu mai ştiu, că în noaptea aia nu prea am dormit…” Şi la petrecerea cu avioane? „Cam tot aşa.” Elegant Catering mai are încă un food stylist, pe Cristina Cârstea, care este tot absolventă de Arte şi care are un ritm de lucru absolut fantastic! În meseria asta lucrezi cam aşa: când ai un eveniment important, nu dormi 72 de ore, după care poţi avea şi două săptămâni libere. Dacă te ţin nervii, rezişti! E clar, trebuie să-ţi şi placă!
Jocul de-a stilista
Există mai multe tipuri de catering: catering de evenimente, delivery, de cantină. Cel care se pretează cel mai bine la eforturile unui stilist este, bineînţeles, cel de evenimen-te. Deja mă gândesc în ce fel o să-mi ornez platourile la ziua mea. Participanţii la conferinţa pentru care am aranjat decorul sunt convinşi că fac parte din stafful de la catering. Ovidiu comentează în timp ce aşază meticulos un arici de ananas cu ţepi din sfere mici de brânză: „Ce viaţă frumoasă ai tu, tot timpul te joci!”