Şi prospeţimea oului contează dacă te-ai hotărât să-l fierbi. Cu cât este mai acid oul, cu atât se va curăţa mai greu. Iar ouăle foarte proaspete sunt mai acide, aşa că poate e mai bine să faci din ele omletă sau ochiuri. În cazul ouălor mai vechi, dioxidul de carbon, care este un acid slab, iese prin porii din coajă, astfel că oul devine mai puţin acid, dar şi mai mic în timp ce coaja îţi păstrează dimensiunile iniţiale, iar asta îl face mai uşor de curăţat.
Chiar dacă îl iei de pe foc, oul continuă să se întărească dacă nu îl pui imediat în apă rece. Lasă-l câteva minute în apă de la robinet şi procesele chimice care au loc în interiorul lui vor înceta.
Altfel ai toate şansele să te trezeşti cu un gălbenuş verzui, care miroase uşor a sulf. Acesta este rezultatul unei reacţii care are loc între fierul din gălbenuş şi sulful din albuş. La temperaturi mari, acestea se combină, formând un compus solid de culoare verde şi unul gazos cu miros de sulf. Verdele este mai intens şi apare mai repede la ouăle vechi pentru că albuşul lor este mai puţin acid.
De asemenea, oul care stă câteva minute în apă rece, după fierbere, se curăţă mai uşor deoarece conţinutul se micşorează puţin în apă rece.