Băutură cristalină și tare, cu un gust neutru, votca este folosită azi în diverse cocktail-uri aromate populare în întreaga lume. Dar în timpurile medievale, votca era folosită de ruși drept medicament împotriva durerilor de stomac și a frisoanelor. Mulți ruși, polonezi sau ucraineni continuă să facă votcă acasă după rețeta simplă moștenită de la bunici.
Cuprins
O dușcă de votcă te încălzește imediat în zilele geroase, te scapă de crampele abdominale și alungă oboseala. Dacă te-ai gândit vreodată să faci votcă acasă, în loc să o cumperi din comerț, rețeta nu este chiar atât de complicată.
Această băutură originară din Rusia continuă să fie pregătită în casă după rețetele vechi și continuă să fie băutura cea mai populară din statele slave vecine. Nici la noi votca nu se lasă mai prejos. Ea este consumată cot la cot cu țuica, deși nu a depășit niciodată popularitatea vinului.
Cuprins
Ce înseamnă numele de votcă
Numele acestei băuturi vine din cuvântul rusesc водка (citit: votca) care este o formă de diminutiv pentru termenul ”apă”…. un fel ”apșoară” – dacă am putea spune. Așa de iubită era votca la ruși, încât i-au găsit un nume sugestiv de alint.
Lipsită de arome, cu un gust mai degrabă neutru și incoloră precum apa, votca era un fel de ”apșoară” numai bună de lungile zile de iarnă din ținuturile Rusiei. Pentru că Rusia este considerată țara de origine a acestei băuturi, deși ea este disputată și de Ucraina.
Cert este că votca vine din ținuturile reci ale Rusiei, unde vița de vie nu se coace, dar unde țăranii aveau la dispoziție grâu și, câteva secole mai târziu, porumb sau cartofi. Ei puneau la fermentat cerealele, filtrau băutura prin cărbune de lemn și obțineau un lichid limpede ca apa, dar tare ca… piatra!
Votca a depășit granițele Rusiei în perioada celor două războaie mondiale, când soldații ruși luau cu ei votca în tranșee și o preparau inclusiv pe front. După cel de al doilea război mondial, votca a început să devină tot mai populară, iar azi este folosită pentru cocktail-uri în cluburi și baruri.
Concentrația de alcool
Așa cum bine se cunoaște, votca este o băutură tare, iar concentrația de alcool este ridicată. Chiar dacă era folosită pe vremuri drept medicament, iar azi îi sunt recunoscute meritele, votca trebuie băută cu măsură.
Votca are în componența ei doar apă și etanol purificat prin mai multe procese de distilare, pentru a îndepărta toate impuritățile și pentru a obține claritatea perfectă. Iar concentrația de etanol variază între 35% și 50%, în funcție de producător.
În timpul țarului Alexandru al III-lea, când producția de alcool era taxată din greu în funcție de concentrație, s-a stabilit ca toate tipurile de votcă să aibă o concentrație de etanol de 40%. Acest standard continuă să fie folosit în Rusia și în Ucraina. Uniunea Europeană recomandă producătorilor din statele membre o concentrație de alcool mai mică, de 37,5%.
Iubitorii de votcă susțin că o băutură cu o concentrație mai mică de 40% nu prea are gust de băutură. Rușii beau votcă tare, ei preferă o concentrație de 50%, altfel li se pare apă chioară.
Din ce se produce votca
Rețeta tradițională de votcă, dacă ești vreodată curios să faci votcă acasă, trebuie să știi că avea la bază boabele de grâu, de orz sau de ovăz, în funcție de regiune. Din secolul al XIX-lea, votca a început să fie făcută și din porumb, care era mai ieftin și mai spornic, cu o concentrație mai mare de zaharuri care îi dădeau tărie.
Fiecare producător are rețeta lui, de obicei pe bază de cereale, fie grâu, fie porumb, la care se adaugă drojdii și zahăr pentru o fermentație rapidă. Ulterior, băutura fermentată se distilează de mai multe ori pentru a obține un lichid cât mai limpede și tare.
Votca nu este deloc o băutură complicată. În definitiv, ea poate fi distilată din orice plantă bogată în amidon și zaharuri. În prezent, majoritatea producătorilor de votcă folosesc cereale precum porumbul, grâul, secara și sorgul. Varietățile de votcă din secară și din grâu sunt considerate superioare. Votca mai poate fi făcută și din cartofi, sfeclă de zahăr, boabe de soia sau struguri. În câteva țări din centrul Europei, precum Polonia, o parte din votcă este produsă doar prin fermentația unei soluții din zahăr și drojdie. Cu toate acestea, specialiștii insistă ca doar băuturile alcoolice făcute din grâne, cartofi și sfeclă de zahăr să fie comercializate ca „votcă”, respectând metodele tradiționale de producție.
Votca pură versus votca aromată
Iubitorii acestei băuturi o împart în două mari categorii: votca pură și votca aromată. În diferite zone din Rusia, Ucraina, Polonia sau Suedia, producătorii locali sau consumatorii casnici prepară variante aromate de votcă. Spre exemplu, în Rusia se prepară în mod special o tinctură amară pe bază de votcă numită iubileinaia și o altă variantă piperată numită Petrovka. Alte arome folosite adesea de micii producători sunt cele de ardei iute, ghimbir, fructe roșii, vanilie, ciocolată sau scorțișoară.
Ucrainenii produc o votcă aromată cu sunătoare. Polonezii și belarușii adaugă frunze de iarbă dulce, pentru un gust ușor dulce și o culoare de ambră deschisă. Tot în Polonia se mai consumă o votcă dulce la care se adaugă miere precum și varietăți de votcă la care se adaugă fructe, rădăcini aromate, flori sau extracte de ierburi, și care se produc în distileriile mici.
Această tradiție de a da aromă votcilor este predominantă și în țările nordice, unde votca asezonată cu ierburi, fructe și condimente este băutura perfectă pentru sărbători și festivități. În Suedia există 40 de varietăți de votcă asezonată cu ierburi.
Dar cea mai căutată rămâne votca tradițională, fără arome, care poate fi folosită pentru cocktail-uri precum Blody Mary sau Cosmopolitan.
Votca – beneficii nebănuite pentru sănătate
Conținând alcool pur, votca are certe proprietăți antibacteriene, antiseptice și dezinfectante. Inițial, a fost folosită drept remediu împotriva durerilor de gât, împotriva durerilor de stomac și a bolilor digestive sau pentru tratarea bolilor.
Votca își păstrează proprietățile curative, atâta vreme cât este băută cu măsură, fiind recomandat un păhărel pe zi. Votca poate reduce stresul, fiind una dintre băuturile cele mai bune cu efect detensionant și relaxant.
În Rusia vremurilor trecute, din votcă se preparau tincturi de plante pentru tot felul de boli și afecțiuni, de la indigestii și inflamații, la durerile de dinți, mahmureală, migrene, gripă și viroze la durerile de mușchi. O pungă cu gheață și votcă aplicată pe zonele dureroase poate calma contracțiile musculare și durerile după efort fizic sau lovituri.
Votca poate fi folosită și pe post de alcool medicinal. Ea poate fi aplicată direct pe piele pentru a calma usturimea după înțepăturile de insecte sau pentru a dezinfecta rănile după julituri, tăieturi sau mușcături de animale. Dacă încerci să faci votcă acasă, o poți păstra în sticluțe foarte mici pentru tincturi și tratamente împotriva fungilor, rănilor și infecțiilor sau împotriva durerilor de dinți.
Dar unul dintre cele mai mari beneficii pe care le are votca este legat de inimă. Ea are efect vasodilatator și stimulează fluxul sangvin la nivelul inimii. De asemenea, previne depunerile de colesterol, dacă este consumată cu măsură, un singur păhărel (un shot – cel mult 30 ml) pe zi o dată la două – trei zile.
Cum poți să faci votcă acasă
Procesul de fabricare a acestei băuturi acasă nu este deosebit de complicat, dar nici simplu. Cea mai simplă rețetă este cea care folosește boabe de grâu și de orz. Cerealele trebuie lăsate la fermentat, apoi se distilează și la final se diluează cu apă deduratizată.
Inițial, din fermentarea cerealelor se obține un alcool etilic concentrat, aproximativ 80-90%. Acesta se diluează până la tăria alcoolică dorită (38 – 45%) cu apă dedurizată sau distilată după care se pot adăuga arome sau sirop de zahăr.
Pentru a obține votca ai nevoie de:
- uruială sau făină de grâu amestecată cu orz;
- cazan pentru fierberea terciului;
- bidon de plastic pentru fermentat;
- cazan de distilare (alambic);
- cărbune activ;
- hârtie de filtru.
La 10 kilograme de grâu se adaugă 1 kg de orz uscat. Din grâu se face uruiala, iar orzul se lasă mai întâi la încolțit, deoarece este necesar să folosești germenii de orz. Orzul se pune într-un sac de tifon, se înmoaie bine în apă călduță, apoi se lasă să încolțească într-un loc umed și cald. Se așteaptă până când germenii de orz cresc la 1,5 cm lungime.
Separat, se pune la fiert uruiala de grâu într-un cazan de tablă. Se folosesc 35 de litri de apă pentru 10 kilograme de uruială. Aceasta se fierbe timp de 2 – 3 ore până se obține un terci ca o mămăligă. În timpul fierberii, trebuie amestecat în continuu, să nu se lipească de pereții cazanului. Când terciul este gata, se pune într-un bidon de plastic și se lasă la fermentat. Se pune un termometru pentru alimente și se urmărește temperatura.
Apoi orzul încolțit se toacă la robot sau la mașina de tocat, fără să se piardă zeama. Când temperatura din bidonul cu grâu fiert ajunge la 55-60° C, se adaugă orzul încolțit și tocat la mașină. Lichidul din bidon devine dulce și începe să fermenteze. Când ajunge la temperatura de 25-30° C se adaugă 150 de grame de drojdie diluată cu apă caldă. Întreaga compoziție se lasă la fermentat 3 – 5 zile, la temperatura camerei, apoi se distilează.
Totul se fierbe la foc domol în cazanul de distilare până se obține un alcool de 70-80% vol. Se adaugă apă distilată pentru a scădea concentrația de alcool la 38 – 40 de grade. Apoi se adaugă 2 linguri de zahăr și o linguriță de bicarbonat.
Alcoolul obținut se pune într-o damigeană, care se ține la cald timp de 1-3 săptămâni, agitând-o zilnic. Când faci votcă acasă, trebuie să o lași să se învechească câteva săptămâni, apoi se strecoară prin sită și printr-un filtru făcut din vată medicinală. La final se adaugă câte 30 de grame de cărbune activ la fiecare 5 litri de alcool pentru a aduna toate impuritățile. Și se filtrează iar prin hârtie și vată medicinală curată pentru a reține tot cărbunele. Astfel, poți să faci votcă acasă și să obții o băutură limpede, clară și cu un gust ușor astringent și tare, așa cum este votca tradițională.
foto: Shutterstock/Pexels
Ultima modificare februarie 19, 2024 5:00 pm