Elena a plecat în Germania cu o bursă şi a rămas acolo. Acum are o familie şi un loc de muncă bun, nu-i lipseşte nimic, însă nu se simte acasă. În martie, ai citit... ... povestea unei românce căsătorite cu un ugandez, poveste care nu te-a lăsat indiferentă. Astăzi am rugat-o pe Elena Ivan să ne povestească şi despre celălat aspect al vieţii ei, imigrarea în Germania şi viaţa printre străini. O lume nouă în GermaniaÎn 2002, când era studentă la Cluj, la Construcţii de maşini, Elena a primit o bursă pentru un semestru la o universitate din Stuttgart. Deşi nu ştia prea bine limba germană, a hotărât să accepte, cu multe emoţii ce-i drept. "Mi-era teamă să nu dezamăgesc oamenii care credeau în mine. Vorbesc aici nu numai de familie şi de cunoscuţi, ci mai ales de profesorii de la Cluj care m-au încurajat să vin", spune Elena. Atât cât a ţinut bursa, totul a fost relativ uşor. "Profesorii şi doctoranzii care ne erau îndrumători de proiecte au fost foarte indulgenţi cu noi, ne-au încurajat şi ne-au sfatuit. Nu mă aşteptam la atât de multă răbdare de la ei."Între timp, Elena descoperea cu uimire o lume nouă. Germanii nu stau de vorbă în tramvai, aşa cum facem noi. În mijloacele de transport domneşte liniştea. Biletele nu se cumpără de la chioşc, ci de la un automat. Mâncarea arată bine dar are un gust cu totul diferit. Iar camera de cămin are un singur loc. Cand bursa a luat sfârşit, Elena a hotărât să-şi continue studiile în Stuttgard, deşi cei de acasă au fost puţin dezamăgiţi. "Încercaseră şi alţii înaintea mea acelaşi lucru şi chiar că au dat greş de tot. Au fost nevoiţi să se reîntoarcă acasă şi să termine facultatea în România, pentru că aici nu făcuseră faţă."Viitorul depinde de un examenElena recunoaşte că şi ea era gata să dea greş. În Germania, ai la dispoziţie trei încercări pentru a trece un examen. Dacă "pici" la aceeaşi materie de trei ori, eşti exmatriculat. Elena dăduse de două ori acelaşi examen şi nu reuşise să-l treacă. Era la ultima încercare când profesorului i s-a făcut milă de ea pentru că o vazuse la toate cursurile, în prima bancă. "Sincer va spun, nu am meritat să trec acest examen. Omului i s-a făcut milă de mine. La aşa ceva nu m-am aşteptat niciodată."Aşa a reuşit să treacă peste o perioadă neagră, în care nu mai lua examenele şi simţea că nu mai face faţă departe de casă. Pe lângă regula celor trei încercări, sistemul german diferă de al al nostru şi în alte puncte. "În primul rând cursurile nu sunt într-un orar fix pe care trebuie să îl urmezi şi nu există un număr de examene obligatorii într-un semestru. Poţi alege să dai într-un semestru câte examene vrei, inclusiv zero. Aşa se face că unii termină facultatea în patru-cinci ani, alţii în 10-11, poate şi mai mult."În afara celor opt cursuri de bază pe care le-a făcut, Elena a avut o libertate mai mare de alegere decât studenţii din România. Cursurile sunt împărţite în 12 grupe şi din fiecare grupă a trebuit să-şi aleagă unul, două sau trei cursuri, în funcţie de numărul creditelor necesare."Apoi proiectele au întotdeauna ca temă o problemă de actualitate din cercetare. La terminarea unui proiect, studentul este mult mai informat decât îndrumătorul său de proiect. Şansa de a putea copia de la cineva vreun proiect este aproape zero pentru că teme identice nu există în literatura de specialitate."În sfârşit, Elena a mai observat diferenţe în ce priveşte dialogul elev-profesor. În Germania, dacă vrei să pui întrebări unui profesor trebuie să îţi faci programare, nu poţi întreba în pauză sau la finalul cursului, aşa cum se face la noi. Bariera limbii germaneUnul din cele mai mari obstacole pe care le-a trecut Elena, a fost cel al limbii. "Înainte de a fi student «întreg» treci prin sita examenului de limbă pentru nivel universitar. Acesta, cu toate că mi s-a părut destul de greu, nu este decat începutul procesului de învăţare a limbii"."Imediat după trecerea acestui test eşti considerat «student întreg». Nu mai ia nimeni în considerare că eşti începător sau că vii din altă ţara şi poate ai nevoie de mai multă indulgenţă." O altă problemă este cea a finanţării. Orice student străin are nevoie de o bursă sau de o sponsorizare pentru a învăţa în Germania. Unii sunt finantaţi de acasă, dar numai "pe hârtie", aşa că trebuie să lucreze ca să se întreţină. A fost şi cazul Elenei, dar ea a avut norocul să-şi găsească de lucru chiar la universitate. A lucrat la secretariat, la bibliotecă, în hala de experimente, a făcut traduceri tehnice. La toate universităţile germane există locuri de muncă pentru studenţi, însă nu toţi au norocul să prindă unul. Când mai avea puţin şi termina facultatea, Elena a început să aplice pentru diverse job-uri, nu numai în Germania, ci şi în Romania, ba chiar şi în alte ţări mai exotice. 140 de aplicaţii pentru un loc de muncăDin Romania, n-a primit niciun răspuns, aşa că a continuat să încerce în alte ţări. "Am scris în jur de 140 de aplicaţii de job, peste tot în lume. Ca să fac o aplicaţie de la cap la coadă îmi lua uneori două-trei zile. Şi cum de peste tot veneau numai răspunsuri negative, devenisem foarte disperată."Dar a reuşit să prindă două interviuri, iar la unul din ele a avut succes. Acum lucrează de trei ani."La început n-a fost uşor pentru că aveam permanent senzatia sau teama că n-o să fiu îndeajuns de bună, de harnică, de inteligentă. De câteva ori «am dat-o în bară» în sensul că am făcut greşeli în locuri unde nimeni nu se aştepta. Am fost mustrată şi mi s-a dat de înţeles cum să mă corectez."De atunci n-a mai avut probleme pentru că a învăţat să-şi cunoască şefii şi colegii, să comunice cu ei şi a căpătat o atitudine de învingător. Acum este sigură pe ea şi ştie să lucreze în echipă, chiar şi când are colegi noi. Aceştia nu o privesc altfel doar pentru că este imigrantă. Germanii nu au astfel de prejudecaţi. De fapt, pe studenţii străini îi privesc cu mare respect pentru că în Germania mai puţin de jumătate din elevi reuşesc să termine liceul şi să-şi ia bacalaureatul. Iar mulţi dintre cei cu studii superioare provin din familii de imigranţi. "Pentru oamenii cu un picior aici şi unul în ţară e cel mai greu."Totuşi, nu este uşor să fii imigrant şi trebuie să fii puternic ca să reuşeşti. "Nu numai că am lucrat în munca de jos, dar cunosc foarte mulţi Români care au făcut sau fac acelaşi lucru. Atâta vreme cât eşti în această categorie, eşti tratat ca atare. Asta le dă unor Români curajul să facă un pas în faţă, pe alţii îi complexează, îi deprimă, îi macină şi îi fac să cadă şi mai jos."Cel mai greu este, crede Elena, pentru cei care muncesc în Germania, dar au familia acasă, în România. "Vezi mame la biserică ce-şi plâng în pumni că nu şi-au mai văzut odraslele cu lunile, cu anii. Se întorc acasă încărcate cu cadouri, cu bani, cu speranţe. E greu. Pentru oamenii cu un picior aici şi unul în ţară e cel mai greu."Unii reuşesc să-şi aducă familiile în ţara adoptivă şi încearcă să-şi clădească un viitor mai bun, însă "plâng" o viaţă întreagă după ceea ce au lăsat acasă şi mai ales după respectul pe care l-au câştigat în România şi pe care nu-l mai găsesc aşa uşor în Germania. Elena a întâlnit şi români care luptă şi se sacrifică să ajungă la nivelul germanilor, adică să aibă un job bun, un apartament frumos, nişte economii. Iar când vine vorba să-şi clădească o familie îşi dau seama că sunt deja prea bătrâni şi prea bolnavi pentru asta. "Nu mă simt acasă""Sunt multe capitole la care Românii veniţi aici au probleme: limba, mentalitatea - nemţii sunt mai rezervaţi, şi fiecare e pentru el - birocraţia, criza de timp, creditele cu două tăişuri, mobbing şi altele, şi altele, ca peste tot în lume."Totuşi, Elena recunoaşte că Germania este o ţară în care poţi învăţa multe, din toate punctele de vedere. "Viaţa aici o recomand cu căldură celor care vor să se maturizeze şi celor care vor să experimenteze un nou univers din punct de vedere al vieţii sociale."Un alt avantaj este că, în Germania, ai siguranţa zilei de mâine. Oamenii îşi permit mai multe, din puncte de vedere financiar. Chiar şi cei care primesc ajutor social trăiesc mai bine decât mulţi români. Şi, cel puţin, nu au grija sănătăţii. "Lumea merge la medic dacă are ceva, fără să-şi pună problema «cu ce plătesc consultatia?». Nu ai (ne)voie să dai mită medicului ca să te opereze sau să îţi facă analize."Elena locuieşte în Germania pentru că numai aici a găsit de lucru. Dacă şi-ar fi găsit un job în China ar fi plecat acolo, spune ea. Totuşi, nu vrea să rămână în Germania. "Mi-e bine, nu îmi lipseşte nimic, dar aici nu mă simt acasă."Foto: arhiva personală