Vicepresedintele companiei Disney, inflacarata mare a Europei de Est, Tatjana Vucanovic si-a facut timp in programul ei incarcat pentru a ne acorda un interviu.
Zilele trecute am stat de vorba cu Tatjana Vucanovic, vicepresedintele companiei Disney. Viata ei pare desprinsa dintr-un basm Disney. Chiar daca a realizat o cariera impresionanta, nu a uitat de unde a plecat.
Este extrem de calda, prietenoasa si o sustinatoare inflacarata a Europei de Est, unde vrea sa aduca bogatia si succesul celor din Vest. Nu e casatorita, dar nu pare sa regrete acest lucru sau il ascunde grozav de bine.
Secretul Tatjanei? Pasiunea!
Cum se transforma un traducator in vicepresedinte?
A fost pur si simplu noroc. Am venit din Yugoslavia la Londra ca au-pair.Voiam sa invat engleza. Intre timp a inceput razboiul si nu m-am mai putut intoarce acasa. A trebuit sa gasesc o modalitate sa supravietuiesc. Am facut curatenie, am fost baby-sitter, am lucrat ca si chelnerita si am avut tot felul de joburi care m-au ajutat sa ma intretin pe mine si pe cei de acasa. Intr-una din casele unde lucram locuia un director de la CNN. Primeau multe casete din Bosnia si Croatia si aveau nevoie de un traducator. Apoi, un alt client de al meu, caruia ii faceam menajul, lucra pentru Turner si avea nevoie de o secretara pentru echipa din Europa de Est. Am avut niste sefi fantastici. Prima mea sefa a fost o rusoaica care m-a invatat cam tot ce stiu acum despre media.
Care a fost secretul tau?
Am muncit mult, am fost si sunt foarte pasionata de ceea ce fac. In 92 am inceput sa lucrez in Europa Centrala si de Est. Am vazut aceste piete in stadiu incipient, cand era foarte greu sa calatoresti, telecomunicatiile erau la pamant si nici macar nu gaseai un hotel bun. Sa faci marketing in Europa de Est nu a fost usor. Acum toata lumea o face.
Ai facut si compromisuri?
Unul dintre cele mai mari regrete ale mele este familia mi-a ramas tot acasa in Yugoslavia. Mi-ar placea ca ei sa fie la Londra si sa luam masa impreuna. Imi este foarte greu fara ei. Ii vizitez de cate ori am ocazia.
Esti casatorita?
Nu sunt casatorita si nici nu am copii. In ziua de azi este destul de dificil sa gasesti echilibru intre viata personala si munca. Lucrez intr-o companie dinamica si sunt foarte pasionata de ceea ce fac. Petrec mult la job pentru ca sunt atat de multe proiecte care trebuie realizate.
Ce sfat i-ai oferi unei tinere la inceput de cariera?
In primul rand sa-si aleaga un job care sa-i placa. Daca ramai blocat intr-un job pe care nu-l poti suferi este foarte greu sa pui pasiune in ceea ce faci.
Ti-a fost greu sa te adaptezi la mentalitatea vestica?
La inceput nu ceream prime sau mariri de salariu pentru ca ma consideram foarte norocoasa ca am acel job. De-a lungul timpului, sefii m-au invatat ca trebuie sa le ceri acest lucru. Am venit cu mentalitatea din Est unde suntem invatati sa ne raportam la noi ca grup, nu ca persoana. In companiile de Vest, oamenii isi asuma succesul, vorbesc despre el, stiu foarte bine sa se vanda. La inceput, mi-a venit foarte greu sa fac asta. Aveam impresia ca ma laud singura. Dar daca nu crezi in tine, nimeni altcineva nu o va face. Increderea in sine este cel mai greu lucru. Daca reusesti asta, poti sa faci orice.
Cum arata o zi din viata Tatjanei?
Cand sunt la Londra ajung la birou la ora sapte. Imi place sa vin devreme pentru ca Rusia este cu doua ore inainte, Romania cu doua ore, Kazakhstan este cu cinci ore inainte. In plus, sediul nostru central este in L.A. si primesc multe mailuri peste noapte. Dupa ce citesc toate mesajele, incep telefoanele, intalnirile cu clientii si ziua incepe sa se aglomereze. Incerc sa-mi fac timp si pentru fitness. Este important sa arati bine la Londra. Cand calatoresc, asta devine insa imposibil.
Care a fost cea mai mare realizare?
Sa-i conving pe superiorii mei ca Europa de Est merita efortul. A fost o batalie foarte lunga. Cand seful meu a facut o vizita la Moscova, Praga si Bucuresti a fost socat de ce a gasit aici pentru ca era obisnuit sa vada lucrurile din trecut. Am reusit sa le schimb prejudecatile si punctul de vedere chiar si celor din echipa mea care, mai nou, isi fac vacantele in Est.
Dar cel mai mare esec?
Hotararile de anul nou. Sunt foarte la moda in Marea Britanie. Am cateva prietene apropiate si, in fiecare an, venim cu astfel de decrete cum ar fi sa mergem mai mult la sala sau sa tinem nu stiu ce regim. Niciodata nu reusim pentru ca aveam un program atat de aglomerat.